Bătrânul a fost într-o bună zi găsit mort, într-o stație de tramvai. Purta un costum de modă veche, care pe vremuri ar fi fost un etalon de bun gust, dacă nu ar fi fost așa de jerpelit. Nu s-au găsit acte asupra lui, și a fost imposibil de identificat de către poliție. Putea corespunde semnalmentelor câtorva persoane dispărute cu ani în urmă, însă ale căror amprente digitale nu apăreau în dosarele poliției. Printre ele, un neurastenic, un vânzător ambulant, un lucrător la o benzinărie, și un profesor de educație fizică…

Înjumătățirea
Rezultatul autopsiei: infarct miocardic. Alte remarci: malnutriție, mai multe contuzii mai vechi, probleme circulatorii. Căzuse cu fața în jos, și în cădere, geanta i se deschisese, și din ea se așternuseră pe jos niște ochelari, o batistă murdară, un pachet de chibrituri, o lanternă, un stilou, și două caiete. Unul dintre acestea ajunsese pe șine, și nimeni nu s-a ostenit să îl recupereze. Ploaia și vântul au spălat cerneala, și curățenia generală a gării, care s-a produs peste două zile, nu a mai îndepărtat de pe șine decât o masă păstoasă de celuloză. Alt exemplar a fost luat în picioare, în stația de tramvai domnea o mizerie de nedescris, și nimeni nu s-a gândit că acel caiet ar fi provenit din servieta bătrânului care
murise cu doar câteva ore în urmă, fără martori.

Viața
Caietul a fost adunat de o bătrână cerșetoare nebună, care s-a folosit de el în scopuri puțin onorabile. Peste ceva timp, bătrâna a fost jefuită de o mână de golani. Unul din ei a luat cu sine cele douăzeci și ceva de pagini care mai rămăseseră din caiet, fără să știe prea bine de ce. Uitându-se mai bine la ele, golanul și-a zis că ar merita să le lase surorii lui, care tot nu reușea să scrie cât de cât lizibil, ca pe o pildă de caligrafie, căci paginile erau străbătute de un scris extrem de îngrijit. Sora cea mică văzu că scrisul era frumos, dar literele luate împreună nu însemnau nimic. Era un bun exercițiu totuși descifrarea acelui scris mărunt și ordonat, cu mici înflorituri. Se gândi că era o limbă străină - engleză,
spaniolă, germană, austriacă...cine știe…

Muzica sferelor
Începu să silabisească. Se auzi rostind cuvinte ciudate, care alcătuiau un fel de muzică stranie. Le repetă de mai multe ori. Îi plăcea. Ce anume? Greu de spus, însă simțea un sentiment ciudat, și parcă nu avea cuvinte să îl definească. Continuă vreme de douăzeci de minute cu silabisitul, căci nu îi era somn, și îi era frică să iasă din cameră, să nu o cârpească părinții sau frații. Adormi într-un târziu, fără să bage de seamă că îi dispăruseră coșurile, și că zgârietura de la mână i se vindecase. La ferestre, frigul de peste noapte desenase flori de gheață - cele mai frumoase flori care existaseră vreodată, flori de pe altă lume... dar dimineața florile de gheață se topiră, și părinții nici nu băgară de seamă că
fetița lor avusese coșuri sau fusese zgâriată.


Libertate
La întoarcerea de la școală, copila nu mai găsi manuscrisul, și nici revistele de muzică: manuscrisul îl uitase într-un număr dublu dedicat lui Britney Spears, iar mama ei vânduse toată maculatura inutilă la un anticar de hârțoage, și cu banii își cumpărase vopsea de păr.
Anticarul găsise manuscrisul răsfoind revista, să vadă că e întreagă și să pună prețul pe ea. Interesat de înșiruirea de litere misterioase de pe prima pagină, și ca mare pasionat de anagrame, se gândi că poate era, dacă nu un fel de esperanto, măcar un mesaj secret având ca origine, cine știe, comunicarea între doi partizani ori agenți secreți, pe timpul ocupației. Deducția părea rezonabilă, căci foaia era foarte îngălbenită, și în ziua de azi nu se mai scria așa frumos. Punerea în pagină era ciudată, parcă ar fi conținut dialoguri, citate, un antet, și chiar câteva versuri. Dar nici un cuvânt nu era cunoscut, nici măcar termeni internaționali precum 'atentat', 'catastrofă', 'bombardament', 'deportare',
'debarcare', 'Paris', 'naziști'.


Misterul
Anticarul oferi paginile unui alt prieten rebusist, un profesor de franceză, ieșit la pensie. Acesta le tastă pe calculator, și făcând o analiză statistică asupra frecvenței cuvintelor, trase și el concluzia că era un mesaj cifrat, chiar dacă nu găsea codul lui, căci nici o limbă omenească nu avea atâtea cuvinte și nuanțe care să permită o asemenea bogăție lexicală:
în afară de câteva cazuri de mono și bisilabice, nici un grup de grafeme nu se repeta.

Alte miracole
Profesorul îngropă manuscrisul în bibliotecă, iar pe calculator uită fișierul corespunzător într-un dosar cu alte documente care trebuiau puse în ordine într-o bună zi. Își zise că poate urma să îl trimită cândva la o asociație de veterani de război, sau de pasionați de criptografie.
Pe prietenul lui, anticarul, nu îl mai văzuse de când acesta câștigase marele premiu al loteriei naționale, și plecase pe Costa Brava, unde își cumpărase o vilă cu piscină, o
limuzină, și unde avea femeie de serviciu, grădinar și șofer.

Cât despre profesor, el nu bănui niciodată că în urma primirii și parcurgerii manuscrisului, o tumoare la stomac nedepistată se resorbise de la sine.

Iar caietul găsit în acea zi încă mai există…undeva…