agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2878 .



Fructul oprit
essay [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [arth ]

2006-02-09  | [This text should be read in romana]    | 



Motto: Nu există cunoaştere valabilă fără Dumnezeu — asta aflăm din Geneză. Păcatul e tentativa creaturii de a cultiva cunoaşterea independent de autoritatea Creatorului.
Andrei Pleşu


Place. Dar nu e oprit pentru că place, ci place pentru că este oprit. ĂŽn plus, vai de noi – cei tributari vederii, e plăcut la privit şi de dorit să deschidă cuiva mintea.

Din start: paradoxul. E de dorit nu pentru că este bun Ă®n sine, ci pentru că este oprit. ProhibiČ›ia dă tentaČ›ia. „Legea a dat naştere păcatului” – spune Sfântul Pavel.

Place. Nu pentru că ar fi singular, nu pentru omul ar avea nevoie de proprietăČ›ile lui nutritive, nu pentru că ar avea mai mult mezocarp şi vreun „buchet” Ă®n plus. Place pentru că face apel la tot ce avem noi mai scump pe lumea asta: noi Ă®nşine. Place pentru că Ă®ntotdeauna este atrăgător. Place pentru că habar n-avem ce ne aşteaptă după ce muşcăm din el. Place pentru că răul e lipit de noi ca negul de piele.

Iar ghesul de a gusta din fructul oprit are de-a face cu ispita „cunoaşterii luciferice”.

O cunoaştere care Ă®şi găseşte Ă®ndemnul şi sursa Ă®n altă parte. Oricare alta decât Dumnezeu. Iată de ce acest gen de cunoaştere Ă®şi greşeşte Č›inta. Este ori cunoaştere independentă de Dumnezeu, ori cunoaşterea de Dumnezeu prin metodele Diavolului.

Andrei Pleşu a Ă®nČ›eles bine relaČ›ia intrinsecă Ă®ntre cunoaştere şi Dumnezeu, care devine adevărată cunoaştere doar atunci când este cunoaştere cu Dumnezeu:

*****

"De aceea, acest păcat nici nu poate fi răscumpărat decât prin gestul, de o divină vehemenČ›ă, al ĂŽntrupării. Căci Ă®n Ă®ntrupare Dumnezeu şterge intervalul dintre cunoaştere şi propria Sa fiinČ›ă. Spre a arăta cĂ®t de intimă e legătura dintre cunoaştere şi prezenČ›a Sa, pedagogul suprem se arată lumii ca Ă®nsăşi fiinČ›a cunoaşterii. Cunoaşterea devine o persoană. şi Persoana aceasta spune, pentru surzii şi smintiČ›ii de tot soiul: Eu sĂ®nt calea, Eu sĂ®nt adevărul, Eu sĂ®nt viaČ›a. Numai prin mine accesul la cunoaştere e răsplătit prin adevăr şi viaČ›ă. Fără de mine cunoaşterea duce la eroare şi moarte. Voi muri, prin Fiul meu, moartea voastră, ca voi să nu mai muriČ›i de ea. Iar cine nu va pricepe nici acum că nu există adevăr Ă®n afara Mea, cine, văzând cu ochii trupeşti că Eu şi Adevărul suntem una, va continua să umble după o cunoaştere goală de mine („sĂ®nt gol!“ — descoperise Adam prin cunoaşterea sa „liberă“), acela nu mai poate fi iertat: păcătuieşte Ă®mpotriva Duhului Sfânt şi nu se poate aştepta decât la „plângerea şi scrâşnirea dinČ›ilor“, Ă®n „întunericul cel mai dinafară“.

*****

Nu e ceea ce Ă®şi Ă®nchipuia Şestov, Ă®n viziunea căruia episodul din grădina Edenului sugerează că dorinČ›a de a ştii Ă®nseamnă moarte. Nu! Cunoaşterea nu Ă®nseamnă moarte; cunoaşterea luciferică, da. Da, pentru că ea Ă®i rezervă omului autonomia asupra demersului cunoaşterii. Ea Ă®l exclude pe Dumnezeu din ecuaČ›ie. Ea nu este determinată de o cunoaştere superioară, ci este rezultatul imediat al unei trăiri impulsive, fără reflexe morale.

Este cunoaştere secvenČ›ială, deci incompletă.
Este cunoaştere fără scrupule.
Este cunoaştere fără inimă.
Este cunoaştere prin omisiune.
Ea Ă®i prezintă lui David doar formele Bat-Shebei. Omite că se scaldă Ă®n altă curte. Nu ia Ă®n seamă că femeia e a altuia. N-are scrupule: ia mieluşeaua săracului. Mai important e că o vrea! Urie să moară! şi-apoi muşcă din fructul oprit. N-avea de unde să ştie atunci că primul mort după Urie avea să fie primul lui născut!

Pleşu are dreptate. ĂŽn definitiv, marele păcat al omului e acela de a-şi Ă®nchipui că poate să ştie de unul singur, că poate afla adevărul pe cont propriu. Că poate porni Ă®n căutarea adevărului fără Adevărul; că poate găsi calea fără Calea şi viaČ›a fără ViaČ›a. Este, de fapt, falimentul omului Ă®nsingurat de dragul lui Ă®nsuşi.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!