Ce frumos era pamantul iesit din mana Creatorului! Dumnezeu prezenta in fata Universului o lume in care chiar si ochiul Lui atotvazator nu putea gaso o pata sau zbarcitora, nici defect sau strambatate. Fiecare parte a creatiei Lui isi ocupa Locul desemnat si raspundea scopului pentru care fusese facuta.Asemeni pieselor unei masini minunate , partile ei se potriveau una cu cealalta si totul era in perfect accord.Pacea si bucuria sfanta umpleau pamantul. Nu era neclaritate si nepotrivire.Nu era boala care sa afecteze omul sau animalele,iar lumea vegetala nu era atinsa de mizerie.Dumnezeu s-a uitat la lucrul mainilor Sale facut prin Hristos si a exclamat.:”Foarte bine!”,vazand o lume perfecta in care nu era urma de pacat sau nedesavarsire.
Dar a intervenit o schimbare.Satan l-a ispitit pe Adam,iar acesta a cazut.Cel devenit neloial in cer si alungat a venit cu minciuni despre Dumnezeu si fiintele create de El, si acestia l-au ascultat si l-au crezut.Iar pacatul a intrat in lume, si o data cu el, moartea. Consecintele neascultarii parintilor nostri trebuie sa le suportam si noi astazi,cand lucram pentru Dumnezeu , si, pana la sfarsitul istoriei acestui pamant, lucrul nostru va deveni din ce in ce mai greu.
Satan I-a facut pe oameni prizonierii lui si-I revendica drept supusi ai sai.Atunci cand a vazut ca nu exista nici o fiinta omeneasca in masura sa mijloceasca pentru oameni, Hristos Insusi a intrat in aprigul conflict cu Satan. Fiul intai nascut a lui Dumnezeu era singurul care ii putea elibera pe cei care, prin pacatul lui Adam, fusesera adusi in robia lui Satan.
Fiul lui Dumnezeu I-a lasat lui Satan toate posibilitatile de a-si incerca iscusinta cu El.Stan ii ispitise pe ingeri in cer,apoi pe Adam.Adanm a cazut ,iar Satan presupunea ca poate avea success in prinderea lui Hristos in capcana, dupa ce reusise acest lucru cu oamenii.Intreaga ostire cazuta(demonii) privea acesta incercare drept o ocazie de a obtine stapanire asupra lui Hristos, asteptand cu nerbdare o sansa de a-si arata adversitatea fata de Dumnezeu.Cand buzele lui Hristos au fost pecetluite in moarte, Satan si ingerii lui Si-au inchipuit ca au invins.
Gandul ca Se afla sub vina intregii lumi, era cel care-I provoca o imensa suferinta lui Isus.In batalia mortii, Fiul lui Dumnezeu putea sa se bazeze numai pe Tatal Ceresc, prin credinta.El Insusi era o plata,un dar pentru eliberarea din robie.Prin bratul sau El a adus salvare fiilor oamenilor; dar cu ce prêt pentru El!


Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.Astfel a fost o seara si o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.Geneza 1:31