România pentru mine e un paradox.

Despre un paradox se poate scrie la nesfîrșit.
Olanda. Ce aș putea scrie despre Olanda? Nu multe. Olanda a cărui teritoriu e in medie cu un metru sub nivelul mării, dar nu au inundații. Olanda care nu are fier, cărbune, sare, păduri, nu are nimic, dar e una din cel mai bogate țări din lume.
OK, olandezii ăștia sunt mintoși și harnici și îi las în treaba lor ca să nu-i distrag de la muncă.
Cu România e mai altfel.
Ce nu are subsolul României? Nu are ce are Olanda, adică are de toate.
Nordicii spun că ei sunt deștepți pentru că neavînd nici de unele au trebuit să-și pună mintea la treabă. “Nu ca în Africa”, spun ei, acolo stai pară mălăiață în gura lu' nătăfeață sub un cocus, cade de acolo un fruct și dacă nu te-a omorît ai ce mînca tătă ziulica.
Dar România nu e nici Africa și nici Olanda.
E mai pe la mijloc și copaci de cocus nu are.
Dar pere... Pere are.
Atunci de ce nu are românul ce mînca?
Răspunsul a fost dat de mult.
Eminescu vorbește de grecotei. Știți... Âia cu cefile. Groase adecă.
Și de evrei. Știți... Âia de-au venit în hoarde. Nu. Nu hoardele lu' Gingis sau ălea d'ale lu' Batu cel nebătut. Nu. Âia din Galiția, de au venit fugăriți de hoarele lui Hmelnitzki.
Hoarde peste hoarde și românul...Ce are el? Nimic.
Antonescu spunea că acasă la el a fost educat să urască pe maghiari și pe evrei.
De țigani n-a spus nimic, dar nu i-a uitat.
Cînd cu Transnistria i-a băgat pe evrei și pe țigani în aceeași oală și i-a expulzat în Transnistria să moară acolo. Egalitate între evrei și țigani, dar nu egalitate între cei de mai sus și români, deși cei de mai sus erau cetățeni români, sau greșesc io?
Poate că patentul ar fi fost să nu fie nimeni prigonit, căci dacă nu mere așa, hai să facem invers.
Dar nu a fost să fie.
Prin '63, proaspătului venit Ceaușescu, i s-a fost șoptit cu glas puternic de către unul Pacepa că evreii ar pleca și ar fi chiar în stare să mai și dea bani pentru asta.
"Export. Export de evrei. Bună idee. Bravo Pacepa".
Bine e atunci cînd Șeful e un clar văzător.
"Palatul Poporului... Cu banii ăștia musai îl fac, și-o fi spus în barbă spînul Ceauș.
"Păi cîți bani, Pacepa?".
"Știu io..., spuse Pacepa cel gîndit scărpinîndu-și vitejește bogata-i coamă capilară.
"Fro 3000 de verzui de cap inmulțit cu 400.000 de capete... Iase peste un miliard de de verzui bătuți pe muchie."
"Nu-i mult", spuse Șeful.
"Poate, dar oricum n-avem nevoie de ei și pe țigani nu-i putem vinde. Bașca avutul evreilor ce rămîne aici și relații bune de tot cu Israel".
"Bă Pacepa, da' mata ai un cap de Ministru. Așia om face. Da' de unde au evreii ăștia parale, căci nu le vom da permis, fere, să-și vîndă casele și alt avut. Pe astea le vrau pe veresie".
"Las' pe mine", spuse Pacepa, adică "let's go" în traducere.
Și așa a chiar fost. Pacepa devenit intermediar, a luat bani de la Sam. Nu unchiul Sam, căci ăla e scoțian și nu are parale de dat, ci Sam Rotchild și pretenii lui.
Și au fost mulți fericiți. În primul rînd evreii. Nu, nu au plecat chiar toți ci doar 95% din ei. Mai apoi Pacepa, că doar a muncit, apoi Ceaușu, apoi Casa Poporului...
Pardon, Casa încă nu era și în afară de asta o casă nu prișepe fericirea ce e.
Românii n-au primit că-s mulți...
Și au plecat evreii, mai apoi au plecat sașii.
Mai apoi au plecat fro două milioane la cules "mure". Au găsit multe "mure" și n-au mai venit acasă.
Da' au rămas maghiarii, deși și ei vor a pleca. Cu Transilvania cu tot.
Bine că au rămas țiganii, pardon, rromii. Ei spun că-s români..