agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-28 | [This text should be read in romana] |
Texte publicate anterior:
0. MotivaÈ›ie: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html 1. O Poveste postmodernistă: http://www.agonia.ro/index.php/essay/157964/index.html 2. Este Realitatea o Târfă?: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161334/index.html 3. Este Existenta reala? - Context cultural european-occidental si Budismul: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161834/index.html 4. MarÈ™ul triumfal (peste limite) al Empirismului pozitivist: Fizica cuantică, Logicile paraconsistent, TehnoÈ™tiinÈ›a È™i Postumanismul (Partea I-a) http://www.agonia.ro/index.php/essay/164051/index.html 5. MarÈ™ul triumfal (peste limite) al Empirismului pozitivist: Fizica cuantică, Logicile paraconsistent, TehnoÈ™tiinÈ›a È™i Postumanismul (Partea II-a): http://www.agonia.ro/index.php/essay/171930/index.html 6. Auto-deconstrucÈ›ie: http://www.agonia.ro/index.php/essay/172669/index.html 7. SimÈ› intern: http://www.agonia.ro/index.php/essay/173240/index.html I. Preambul Trec peste È™i intru direct în subiect. II. Sistem de gândire Un sistem de gândire este caracterizat de codul său genetic È™i de longevitate. Codul genetic este dat de premisele care sunt adoptate a priori. Longevitatea este dată de consecvenÈ›a/coerenÈ›a aplicării, în cadrul discursului, a unui set de reguli de inferență. AtenÈ›ie: după cele ce le voi expune în continuare, longevitatea va fi amendată. Premisele trebuie să fie adevărate. Setul de reguli de inferență (ca, dealtfel È™i premisele) pot fi explicit formulate de la început (îndeosebi în cazul sistemelor de natură È™tiinÈ›ifică È™i, mai ales, matematică), sau ele se pot constitui si releva (È™i nu revela) pe parcurs (mai ales în cazul sistemelor cu tentă filosofică , artistică È™i, îndeosebi, religioasă). III. Voi spune Voi spune că orice sistem de gândire (È™i un astfel de sistem poate fi extrapolat de la unul individual, la cel al unui de grup restrâns È™i până la unul aparÈ›inând specificului unui întreg context cultural) presupune: 1. Din partea autorului-creator: (a) aplicarea unei de-construcÈ›ii încercând să foreze cât mai adânc în propriul EU (individual sau colectiv). O de-construcÈ›ie care să depășească senzaÈ›iile (cutanate, vizuale, auditive, olfactive, gustative, vestibulare, kinestezice, organice, de durere) care conduc la tipurile actuale de percepÈ›ii umane unanim acceptate azi de psihologia convenÈ›ională [1]. O de-construcÈ›ie bazată pe un simÈ› interior zic extrem-orientalii, dar È™i noi, occidetalii, mai ales în ultimul timp [2]. Dar nu numai; există, în mod surprinzător poate pentru unii dintre noi, o întreagă tradiÈ›ie teologică legată de "simÈ›ul interior", din care fac parte gânditori ca: Origen, Augustin, Cassian, Thoma d'Aquino, Grigore cel Mare, etc.. O atenÈ›ie deosebită o dă Kant "simÈ›ului interior" È™i nu atunci când vorbeÈ™te despre el ca atare, ci când se referb la "apercepÈ›ie", etc.). "SimÈ› interior" prin care senzatia/simtirea "unei prezenÈ›e" poate conduce nemijlocit la o "percepÈ›ie pura". Și care, potenÈ›ial, îl posedă, cel puÈ›in, orice ființă umană, dar care poate fi activat doar de unii mai privilegiaÈ›i. "PercepÈ›ie pură" prin care se asertează - de către autorul (individual sau colectiv) - "adevărul" unor premise (cod genetic). Vă rog să comparaÈ›i dacă, cumva, Derrida vorbeÈ™te despre acest "simÈ› interior" în cadrul "deconstructivismului" pe care, cu frenezie, îl promovează [3]. ÃŽnsă despre el, întreaga gândire extrem orientală nu oboseÈ™te a vorbi, de la începuturi È™i până azi, în continuu . A se vedea, în acest sens, de exemplu, excepÈ›ionalele 'Dialoguri' ale lui Krishnamurti cu personalități occidentale marcante [4], dialoguri dintre care se detaÈ™ează net cele purtate cu David Bhom [5], precum È™i cele spuse de Jean Klein [6], Sri Nisargadatta Maharaj [7], Deepak Chopra [8], Sogyal Rinpoche [9] etc. . ÃŽn paranteză trebuie spus că se uită prea repede ceea ce, în cadrul contextului cultural European-Occidental, re-descoperă Husserl prin "metoda reducÈ›iei fenomenologice" [10]; (b) în acest fel apare È™i se formulează/exprimă (explicit sau nu) premise absolut noi; (c) urmează o construcÈ›ie. ConstrucÈ›ie care fixează, fără excepÈ›ie, un set de reguli de inferență de asemenea absolut nou. Set de reguli de inferență care, uneori, nu ascultă de nici un fel de logică larg acceptată la un moment dat. Set de reguli de inferență care, în anumite cazuri, își relevă "logica" proprie abia peste veacuri (e.g. "Logica dinamică a contradictoriului" - Lupasco [11] ce pare a se potrivi, într-o oarecare măsură, sistemului lui Heraclit - numit, la vremea sa , "obscurul"; dar o astfel de logică "pare" numai a se potrivi gândirii heraclitiene - È™i, ca întotdeauna, aparenÈ›a înÈ™eală; de fapt, gândirea lui Heraclit își găseÈ™te pe deplin "logica" proprie numai în "Logica buddhistă" [12]). 2. Din partea consumatorului obiÈ™nuit: (a) încercarea (conÈ™tientă sau nu) de a-È™i de-construi propriul sistem de gândire (în mod similar cu cel sugerat de Liiceanu în cazul lui Hidegger [13]: 'Excursia pe teritoriul lui "a fi" i-a impus lui Hidegger confecÈ›ionarea unui vehicul. Cine va putea să se îmbarce în el… va sfârÈ™i prin a aprecia rigoarea È™i coerenÈ›a discursului…Invers, cine nu va avea curajul sau dorinÈ›a să facă acest lucru…va socoti…că are de-a face cu un delir verbal È™i nicidecum cu un gând perfect controlat") pentru a-l înÈ›elege pe cel specific lui (1); (b) încercarea (tot conÈ™tientă sau nu) de aplicare a unei noi de-construcÈ›ii pentru a "de-conspira" premisele È™i setul de reguli de inferență utilizat de (1). (c) intrarea (a se lăsa "furat") în/(de) sistemul de gândire al lui (1). 3. Din partea interpretului-obiÈ™nuit (critic de profesie), (a) aplicarea unei de-construcÈ›ii ca în cazul (2a); (b) urmează o nouă de-construcÈ›ie ca la (2b); (c) finalizarea se realizează printr-o re-construcÈ›ie; o re-construcÈ›ie care nu schimbă însă premisele autorului respectiv, ci - eventual - le pune numai în evidență; utilizând însă un set de reguli de inferență cât mai apropriat de "logica" consumatorului obiÈ™nuit. ÃŽn acest mod "alteritatea" reciprocă autor-consumator obiÈ™nuit se potenÈ›eză/estompează facilitându-se o comunicare inter-subiectivă fără ca "subiectivitatea" fiecărui actor să fie anulată definitiv (de fapt È™i aceasta este potenÈ›ată/estompată), ajungându-se astfel la un fel de stare de "echilibru" care permite inter-comunicarea printre altele È™i prin limbaj (în orice caz nu o tras-comunicare ca cea de gen Jung pe bază de "arhetipuri" comune tuturor contextelor culturale; È™i care tinde să reînvie visul iluzoriu al modernității legat de "universalitate" È™i, în consecință, de "obiectivitate" anulând complet "subiectul"). 4. Din partea interpretului-creator: (a) tot aplicarea unei duble de-construcÈ›ii ca la 3(a,b); (b) în cadrul celei de a doua de-construcÈ›ii se "umblă" È™i la premise; (c) ÃŽn final, în cadrul re-construcÈ›iei, uneori, se propune È™i un nou set de reguli de inferență. Aici apar sub-tipurile: 4.1. interpret - creator tradiÈ›ional care "umblă" la premisele altui autor - creator fără însă a le modifica în mod fundamental (îmbogățind, de fapt, setul acestora). Ca în cazul, de exemplu, a întregii pleiade de filosofi iluÈ™trii din contextul nostru cultural (occidental), care au urmat după presocratici ; 4.2. interpret - creator de-mistificator care, de regulă, alege un cuplu {"premise autor X1 - premise autor X2"}. ÃŽn care "premise …X1" sunt premisele larg acceptate de "istoria" unei tradiÈ›ii până la un moment dat, iar "premise…X2" aparÈ›in unui autor care a fost ocultat de "istoria" tradiÈ›iei până la momentul respectiv. Un astfel de interpret (de-mistificator) schimbă "accentul", inversând practic poziÈ›ia elementelor cuplului È™i propunând astfel abandonarea "premiselor autorului X1". Și, uneori, îmbogățind È™i setul premiselor lui X2. ÃŽn acest fel se urmăreÈ™te ca "istoria" tradiÈ›iei să fie forÈ›ată să ia o nouă direcÈ›ie. Evident, în acest caz, într-o abordare mai sofisticată, locul "cuplului" îl poate lua un "n-tuplu". Ajungându-se astfel la un joc combinatoric al permutărilor extrem de complicat È™i greu de stăpânit. Mai mult, se poate ajunge la încercări de conturare a unor "metafizici transculturale". Sau bazate numai pe "diferenÈ›e" (care nu însemnă nici "contradicÈ›ii" È™i nici "complementarități" ci doar facilitarea unei comunicări "inter-subiective", în cazul "mondializării", aÈ™a cum se sugerează la punctul (3.c.)). NotaÈ›i: aici poate apare o "deviere" postmodernistă. Care, deÈ™i proclamă "moartea" oricărei metafizici, introduce furiÈ™at, pe uÈ™a din dos (păcălindu-se È™i păcălindu-ne), o "metafizică a textului" = "hiper-text". ÃŽn măsura în care acesta ("textul") se "obiectualizează" (È™i nu "obiectivizează"). AÈ™a cum, extrem de sugestiv, spune Mircea Cărtărescu: 'Hipertext È™i hiperlume Ce nu-ncape-n minÈ›i de gips El ["Hipertextul" n.n. G.M.] doar s-a salvat din spume Din iluzie ["text obiectualizat" dar considerat iluzoriu din moment ce realitatea ultimă este "hipertextul"= "Logosul Divin" al lui Hraclit n.n. G.M.], eclips.' (M. Cărtărescu, 'Totul este scriitură' din epopeea Levantul). Dar aici este mult de discutat È™i o voi face altă dată. Cred că nu greÈ™esc dacă extind sub-tipul (4.2.) È™i la cazul în care elementele: "premise…X1" È™i "premise…X2" (cu o eventuală extensie: ' ,…"premise…Xn" ') aparÈ›in unor autori colectivi, mergând până acolo încât X1 È™i, respectiv, X2 (,…Xn) să fie consideraÈ›i autorii colectivi care au creat È™i creează specificitatea unor contexte culturale diferite. 4.3. interpret - creator demistificator dar care "mistifică" È™i care procedează "aparent" ca în cazul (4.2.). Dar, sub "masca" promovării setului "premise…X2" îl "mistifică" pe acesta. Este cazul unor "hermeneuÈ›i" postmoderniÈ™ti (È™i ei - se poate spune - că practică tot un fel de "hermenutică"). Dar "deforormând" acest set. ÃŽn sensul că nu se urmăreÈ™te "îmbogățirea" lui (de exemplu, Nietzsche - principalul precursor al postmodernismului - introduce o "deformare" a premiselor lui Heraclit), ci reducerea la o singură premisă: considerarea Realității "empirico-pozitivistă" ca singura Realitate. Rezultatul ultim al acestei, de fapt, mistificări - practicate de postmodernÈ™ti - fiind nu schimbarea sensului "istoriei" tradiÈ›iei, ci o încercare de "îngheÈ›are" a "istoriei" într-un prezent continuu, la nivelul realității empirice "macro" (un ACUM È™i AICI deformat). Singura luată în considerare, fără să se È›ină seama de faptul că o astfel de "îngheÈ›are" își are rădăcinile în cadrul altei realități (nivel al acesteia). Las cititorul singur să analizeze ce se întâmplă atunci când "cuplul" este înlocuit cu un "n-tuplu". Ar mai fi poate de discutat cazul unui Aristotel (Platon, de exemplu, fiind totuÈ™i un "tradiÈ›ionalist"), Kant, Nietzsche, Wittgenstein sau Husserl care au "rupt" tradiÈ›ia presocratică "umblând", în mod fundamental È™i la premise. Lucru care se întâmplă È™i în cadrul altor contexte culturale cu îndelungată tradiÈ›ie. ÃŽn toate aceste cazuri putându-se vorbi despre adevăraÈ›i "autori-creatori" de filosofie. Prin urmare, acest tip pare a putea fi redus la tipul (1). ÃŽn subsidiar trebuie să accentuez că, cel puÈ›in, în cazul lui Aristotel, nu pun în discuÈ›ie "răul" sau "binele" care l-a făcut orientând, pentru urmaÈ™i, filosofia - poate fără să vrea - către materialism (devenit, peste secole, "vulgar") È™i È™tiință (acum "tehno-È™tiință")- lucru care îl voi discuta altă dată - ci constat numai originalitatea acestuia, prin "fracturarea" tradiÈ›iei pe linia presocratică. Evident că aici se poate discuta cât de "original" a fost unul È™i altul dintre cei enumeraÈ›i È™i alÈ›ii asemenea. Cred că mai trebuie să accentuez faptul că simÈ›ul interior intervine nu numai în cazul (1). Cel puÈ›in în sensul că el trebuie (cu excepÈ›ia cazurilor (1) È™i (4.3.) ) să "rezoneze" cu percepÈ›ia pură a autorului (generic) ales pentru a fi promovat sau "înÈ›eles". IV. Adevărul premiselor Și acum sunt pregătit să fac ultimul pas. Și anume să încerc să vorbesc despre "adevărul" premiselor unui sistem de gândire. Referindu-mă la filosofie, voi spune clar, de la început, că în calitate de "filosof debutant" (vorba lui Husserl [14]), afirm următoarele: 1. Cu tot respectul pentru cei "pertinenÈ›i" (i.e. filosofii noÈ™tri de meserie, "scolastici"), voi fi atât de im-"pertinent" încât să mi se pară "adevărat" ceea ce mi se revelă (È™i nu relevă) ca "evident". Sau, de la Descartes citire: să 'nu accept niciodată un lucru ca adevărat, pe care să nu-l fi recunoscut în mod evident ca adevărat' (Descrtes, [15] ); 2. Rejectez categoric - drept o aserÈ›iune care contrazice bunul simÈ› - o afirmaÈ›ie de genul 'ceea ce există prin natura sa reprezintă un aspect ontologic (s.n. G.M.), iar faptul că acesta este cunoscut ca atare reprezintă un altul epistemologic (s.n. G.M.)' făcută, adesea, de cei specializaÈ›i în filosofie din contextul nostru cultural. Dimpotrivă, consider că 'orice ontologie este stabilită prin cunoaÈ™tere È™i, la rândul său, cunoÈ™terea este de natură ontologică' [16] . Mai clar, consider că noi cunoÈ™tem doar în măsura în care, ontologic, dispunem de abilități senzitive - È™i aici nu mă refer numai la simÈ›urile unanim recunoscute de psihologia convenÈ›ională, ci È™i la simÈ›ul interior despre care am vorbit anterior. Mai adaug că afirmaÈ›ia mea, departe de a fi originală, este în consonanță deplină cu una similară pe care se bazează întregul context cultural Extrem-Oriental dar È™i European-Occidental, aÈ™a cum am arătat anterior ; 3. Cu cât simÈ›ul interior al unei fiinÈ›e umane forează mai adânc dincolo de realitatea cotidiană (macro-empirică) cu atât se aproprie mai mult de adevărul absolut (fără însă a-l atinge) pe care îl poate exprima prin premise ce stau la baza unui sistem de gândire. Evident că puÈ›ini oameni își propun explicit să realizeze un "sistem de gândire" plecând de la premise clare ; cum, probabil, unii oamenii se pot apropria - mai mult sau mai puÈ›in - de adevărul "absolut" fără a simÈ›i nevoia să comunice acest lucru. 4. Ca un corolar al celor afirmate anterior, pot spune acum că disocierea între "adevăr" (grade de "adevăr") È™i "realitate" (niveluri ale "realității") este iluzorie. Cum tot iluzorie este È™i identificarea "adevărului" (relativizat) cu "realitatea macro-empirică" cum face postmodernismul. Pierzând din vedere faptul că "advărul" È™i "realitatea" - fie ea È™i cea de la nivel macro-empiric - formează, de fapt, un cuplu indisociabil. Iar o astfel disociere se datorează numai "analicității" exacerbate specifice contextului nostru cultural (European-Occidental). Și care conduce, în acest caz, pur È™i simplu la un nominalism fără acoperire atunci când vorbim, în mod separat, despre "adevăr" È™i despre "realitate". "Analicitate" complet străină, altor contexte culturale, mai mult sau mai puÈ›in cunoscute de noi, cum ar fi cel Extrem-Oriental (dar È™i altele, e.g. cele puse în evidență de scrierile unui Mircea Eliade sau cele ale unui C. Levi-Strauss, etc..). ÃŽn acest sens, iată - drept un exemplu sugestiv - ce spune un gânditor contemporan de origine japoneză: 'Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: "EÈ™ti muritor pentru că…", va replica "Berabome!" ("EÈ™ti idiot!") înainte ca acesta să-È™i fi putut termina fraza. RaÈ›ionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învățăturii intuitive tradiÈ›ionale….Se cuvine să exprimăm numai concluzia, în mod sintetic È™i în cuvinte precise È™i cât mai puÈ›ine cu putință' [17], citat ce ne aminteÈ™te de "judecățile sintetice a priori" ale lui Kant. V. Revenire Revin acum asupra "longevității" (unui sistem de gândire) pentru a nuanÈ›a cele afirmate deja în legătură cu aceasta. Amintesc că am spus: 'Longevitatea este dată de consecvenÈ›a/coerenÈ›a în aplicarea, în cadrul discursului, a unui set de reguli de inferență'. Acesta este însă numai un prim aspect al ei. Cel legat de extensiunea (pe orizontală - cantitativă) a numărului de propoziÈ›ii valide emise în cadrul sistemului. Cel de al doilea aspect, dat de intensiunea (pe verticală - calitativă) a propoziÈ›iilor valide emise, depinde însă de adâncimea inciziei realizate de percepÈ›ie care poate fi numai superficială - atunci când rămâne la nivelul senzaÈ›iilor obÈ›inute prin simÈ›urile comune (nivelul macro-empiric al realității) - sau poate fi din ce în ce mai profundă - atunci când intervine simÈ›ul interior. Ar mai fi de discutat È™i momentul în care, în cadrul unui sistem de gândire, apar aÈ™a numitele "propoziÈ›ii indecidabile" (nici adevărate È™i nici false). Dar, o prima discuÈ›ie am purtat-o deja când am vorbit de IntuiÈ›ionism. De asemenea, lucrurile se nuanÈ›ează dacă intervin "Logicile paraconsistente" despre care, de asemenea, am discutat într-un text anterior. _______________ [1] Golu Mihai, 'Bazele psihologiei generale', Ed. Universitară 2002. [2] A se vedea, de exemplu, Basarab Nicolaescu, 'Transdisciplinaritatea', Ed. Polirom 1999: 'Diferitele niveluri de Realitate sunt accesibile cunoaÈ™terii umane graÈ›ie existenÈ›ei unor diferite niveluri ale percepÈ›iei', Ion Petru Culianu, "Eros È™i magie în RenaÈ™tere', Ed. Polirom 2003: ' Sub numele de phantasia sau simÈ› intern, spiritul sideral transformă [anumite mesaje] în fantasme perceptibile sufletului'. Tot despre "simÈ› intern" vorbeÈ™te È™i Mihai Drăgănescu în 'Profunzimile lumii materiale', Ed. Politică 1979. Poate este de mirare faptul că, în prezent, personalități larg cunoscute pe plan mondial, de origine română (cum sunt cele citate anterior), redeschid tocmai acum discuÈ›ia despre un asemenea "simÈ› interior". O ipoteză, cu totul neaÈ™teptată, aparÈ›ine lui Eric Sanielevici. Și anume că unele denumiri toponimice din Transilvania, regăsindu-se în Rig Veda, ar putea certifica faptul că, printre "arienii" sosiÈ›i în India È™i care au influenÈ›at puternic doctrina "Yoga" (a se vedea Mircea Eliade, 'Techniques du Yoga', Ed. Gallimard 1975 - teză de doctorat) s-ar fi regăsit È™i unii "arieni" care au migrat din spaÈ›ul Carpato-Dunărean. Această ipoteză ar putea explica È™i "influenÈ›ele" È™i atracÈ›ia Gândirii Indiene asupra unor Eminescu, BrâncuÈ™i, Blaga, Eliade, Culianu.. [3] Derrida Jacques, 'De la grammatologie', Ed. Minuit 1967; 'De Socrate à Freud', Ed. Flammarion 1980;'Mal d'archive', Ed. Galilée 1995; 'Psyché. Invention de l'autre', Ed. Galilée 1998; 'Sur Parole. Instantanés philosophiques', Ed. de l'Aube/France Culture 1999; etc., etc., etc.. [4] Krishnamurti Jiddu, 'The only revolution', Ed. Victor Gollancz Ltd. 1970; 'The awakening of intelligence', Ed. Krishnamurti Foundation Trust 1973; 'The wholeness of Life', Ed. Krishnamurti Foundation Trust, 1978.; [5] Krishnamurti Jiddu, Bohm David, 'The ending of time', ed. Krishnamurti Foundation Trust, 1985. [6] Klein Jean, 'Who Am I ?', Ed. Element Books Limited 1988. [7] Sri Nisargadatta Maharaj, 'I Am That', Ed. Sudhakars Dishit, Bombay, India 1973. [8] Deepak Chopra, 'Ageless Body, Timeless Mind', Ed. Three Riveres Press 1993. [9] Sogyal Rinpoche, 'The Tibetan Book of Living and Dying', Ed. Rigpa Fellowship 1992. [10] Husserl Edmund, 'Pure Phenomenology, Its Method and Its Field of Investigation. Inaugural Lecture in Breisgau 1917'. Tradusă în engleză la http://uly.edu/~rsand1/husserl [11] Lupasco Stéphane, 'L'Énergie et la matière psychique', Ed.Jullard 1974; 'Logica dinamică a contradictoriului', Ed. Politică 1983. [12] Scherbatski Theodor, 'Buddhist Logic (two volums)'. New York: Dover Pub. Inc 1962. [13] Liiceanu Gabriel, 'Câteva repere', Notă introductivă la Heidegger Martin, Ființă È™i timp, Ed. Humanitas 2003 [14] Husserl Edmund, 'MeditaÈ›ii carteziene', Ed. Humanitas 1994 [15] Descrtes René, 'Principiile filosofiei', Ed. IRI 2000 [16] Manolescu Gorun, 'Despre sursele ontologice ale adevăratei cunoaÈ™teri în Buddhism È™i o paralelă Europeană', NOEMA, vol. II (1) 2003 [17] Sakurazawa Nyoti, Principe unique de la philosophie et de la science d'Extrême-Orient, Ed. Centre International Macrobiotique OSHAWA 1995 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy