După ce am avut tot felul de idei (de-ale mele, ori împrumutate de pe la alții) m-am trezit că mai am numai una și că dacă nu o spun, am să mor.

... se făcea că sunt un fel de Socrate al mileniului trei. Umblam cu o armă încărcată, cucerit de ideea de a cuceri lumea. Ajunsesem acolo unde nimeni nu știa că există "socrați" care umblă de capul lor cu arma cu glonțul pe țeavă.
Deodată, apare în fața mea o ființă din lumea aceea a necunoscutelor. Nefiind pus în fața unei dileme, adică nici una nici alta, dau ochii peste cap, adică mor.

Am mai apucat să-mi pun întrebarea: care o fi indicele probabilității ca necunoscătorul ăsta să-și descarce glonțul de pe țeavă-n cap, în necunoștință de cauză?