Probabil multe persoane adulte s-au întrebat de ce copiii consideră că sunt foarte importanți. Spre exemplu, de ce aceste mici ființe cred că au dreptul la atenție într-o zi grea? Sau de ce cred că li se cuvine să-și deranjeze părinții, să le distragă atenția de la o importantă lucrare pentru serviciu în favoarea unui banal suport pentru creioane confecționat manual? Și partea cea mai stupefiantă este răspunsul, sau, mai bine spus, căutarea acestuia. Adulții pur și simplu încearcă (și, după părerea lor, chiar reușesc) să găsească simplitatea în complexitate și invers.
Dar oare de ce fac asta? Nu ar fi mai simplu pentru toată lumea să deschidă ochii și să privească în jur? N-ar fi mai ușor să trăiască în realitate, în prezent? Nu-și dau seama că pe copii îi doare să-i vadă pe părinții lor făcând mereu planuri pentru viitor, dar ignorând prezentul? Adulții sunt mereu alături de copiii din viitor, dar de cei din prezent cine este alături? Oare ignoranții de ei nu-și dau seama că fără trecut, dar mai ales fără prezent nu poate exista un viitor? Adulții muncesc pentru copii, dar după ce ajung acasă nu le oferă acestora sprijin moral. Ei chiar nu realizează cât de egoiști sunt, de fapt, sau prin acest comportament voit realist încearcă să-și mascheze dezabilitățile sufletești? Căci nu ascultă copiii, deci sunt surzi. Nu îi observă, deci sunt orbi. Nu îi încurajează, deci sunt muți. Părinți cu suflete triste sunt aceștia... Nefericiți vor fi cei egoiști, cu adevărat nefericiți pentru copiii lor, deoarece când acești copii vor ajunge în viitor, vor fi singuri. Vor trăi într-un abis imaginar, căci atât le va rămâne intact din suflet. Un abis... Un vid... Fără speranțe, fără sentimente... Și acești copii privați de drepturile lor, existând, vor suferi. Acești copii vor avea cioturi de suflet, mici particule de sentiment sângerânde. Vor avea inimi cu răni adânci permanent scrijelite pe ele, inimi deformate de urâțenie. E deprimant să te gândești la asta, dar în acele suflete nu va mai exista frumos. Frumosul pur din ele va fi fost asfixiat într-un mod grotesc de către urât. Și-acum, să plângem, căci tot ceea ce va mai rămâne din ele va fi un urât perfect, care la o primă vedere ar putea părea frumos, chiar sublim, dar care, de fapt, va fi urât...Oare realizează cât rău fac ei, egoiștii?
Răspunsul la cea mai frecventă întrebare pe care și-o pun adulții e atât de evident! Copiii consideră că sunt importanți deoarece chiar sunt. Copiii sunt atât de veseli, atât de simpli... Căci oare nu e cel mai ușor să găsești simplitatea in simplitate? Trebuie să trăiești, să te întrebi și vei afla răspunsul. Doar atât! E clar că cea mai pură și mai infantilă complexitate se găsește în simplitate, dar nu trebuie căutată. Ea e acolo pentru atunci când îți trebuie și știi asta, dar nu o cauți. Trebuie să trăiești și să fii simplu. Caută și cultivă simplitatea, iar complexitatea va fi acolo ca o verigă ce completează lanțul. Copiii sunt atât de simpli, dar adulții nu se ocupă de ei. De ce? Ascultă cu adevărat măcar un sunet pe care îl spune copilul tău și vei fi mai simplu, mai vesel, mai receptiv. Dă-ți jos ochelarii de indiferență și observă-ți copilul cum crește, iar ochii tăi vor vedea mai bine lumea înconjurătoare. Vorbește-i copilului tău, adresează-i câteva cuvinte de încurajare și sufletul tău va fi mai ușor. Copiii au aceste drepturi. De ce adulții sunt egoiști și îi privează pe copii de ele? Totul ar fi feeric dacă adulții nu s-ar zgârci la sentimente!
Fii simplu. Fii nonconformist și oferă-i copilului tău o clipă în plus de copilărie. O clipă, o viață... Într-un final, care-i diferența? Dar fii atât de simplu și-atât de darnic... Încearcă să fii cel mai simplu și mai darnic om. Încearcă măcar și vei avea mulțumirea că al tău copil va avea un viitor frumos, un suflet mare și va respecta drepturile copiilor, la rândul său. El va fi matur, dar simplu și va fi mai bun ca tine. Și asta datorită ție, părinte ce ai fost zgârcit și ignorant, dar apoi te-ai schimbat; asta datorită ție, adult ce i-ai oferit copilului tău o clipă în plus de copilărie, de simplitate, de frumusețe pură! O clipă, o viață... În fond, care-i diferența?
Cuvintele, comori ascunse dincolo de limitele imaginației, pot schimba lumea. Copiii pot face mai mult decât atât: pot schimba oamenii. Dar de ce să nu-i permiți copilului tău să schimbe atât oamenii, cât și lumea, folosind expresivele cuvinte? De ce nu-l lași pe el să-și exprime părerea? Fără cuvinte, fără aceste prețioase comori, lumina din sufletele voastre se va stinge încetul cu încetul. Lasă-ți copilul să aibă propria părere și să și-o exprime liber; astfel, ea va fi auzită de către cei din jur ca o idee salvatoare. Va fi ideea ce va opri luminile din suflete să fie stinse de către o înfiorătoare adiere de vânt.
Respectă drepturile copilului și ai grijă de copiii tăi. Ai grijă de copii! Oferă-le educație, dragoste și un cămin frumos. Nu-i face să sufere, nu le grăbi maturizarea. Lasă-i să fie fericiți. Acordă-le libertatea de care au nevoie. Lasă-i să simtă. Lasă-i să aibă păreri proprii și ascultă-le. Puțină lume reușește să înțeleagă și să respecte drepturile copilului, însă întrebarea ce ar trebui să te preocupe realmente este: tu poți să faci asta?