Etajul 13 sau Cortazar scriind Graffiti

Trebuia să lași ceva înainte de a te întoarce în adăpostul tău
unde nu era cel puțin o oglindă, ci doar o nișă pentru ea în care să
te poți ascunde definitiv învăluit de întuneric, amintindu-ți multe
altele și uneori meditînd asupra propriei tale vieți.
J.Cortazar Graffiti

*
Liftul urca în sus și mi-a venit în gînd o posibilă parafrazare a lui Lagerkvist – Și liftul urca în ceruri. Între grafofobie și grafomanie mă anunțam pe mine însămi:
- A fi pictor în esență nu este a simula o imagine de artist boem ce-și poartă capul prin nori, dînd de înțeles prin întreaga-i făptură că e vorba de o atingere de aripa vreunui daimon sau înger, ci este poate… să stai la etajul 13. A fi artist nu este faptul de a-ți conștientiza propria valoare, contemplîndu-te în felul tău de exprimare, artisticul fiind mai degrabă căutarea valorii în sine raportată la nonvaloare.

* *
- Cum îți vine așa-zisa inspirație?
- Încerc să văd în lucrurile din jurul meu potențiale obiecte de artă.
- Spre exemplu?
- Să zicem un clește de prins rufele conține latent și ideea de Kamasutra. Obiectul cînd este ținut în mînă, merită o mult mai mare atenție, încearcă să-i vezi reversul artistic, dacă fața îi este una utilitară. Nu este exclus faptul ca bagatela să genereze ceea ce noi numim convențional obiect de artă.

* * *
Cărți noi, vechi, cărți: Biblia, Borges, Cortazar, Camus, Brodskiy – un mozaic livresc.

- Ai nevoie să citești pentru a crea?
- Lecturile sunt o necesitate subconștientă a mea, care-mi alimentează niște procese ascunse, cred eu.
- Cum vezi oamenii?
- Sunt cei care fac mutre cînd mă văd și cei care-mi zîmbesc…

* * * *

- Îți vinzi scump lucrările?
- Am vîndut cîteva, mai mult din motivul că cel care cumpăra îmi era un bun cunoscut sau cunoscută (zîmbește), care insista mult, dar așa nu prea văd în ele o afacere.
- Ce ai face dacă ai avea mai mulți bani?
- Aș cumpăra mai multe tone de cărbuni pentru bătrînii mei, mi-aș lua ghete (poate Goethe) să pot alerga diminețile și aș pleca într-o vacanță la mare…

Nimic despre pînze, rame, diluant, ș.a. Probabil că toate acestea le are deja ca o recuzită ordinară a zilelor trăite.

* * * * *

Îi privesc lucrările…Ce am învățat eu la facultate din istoria artelor?!
Aici ai impresia că lumea cade din unitate drept una fragmentară, dizolvată oniric, iar artistul realizează incapacitatea sa de a o descrie obiectiv și coerent, fiindcă e simultan conținut de aceasta, și astfel nu îi rămîne decît parțialitatea reprezentării. Tot ce atinge artistul cu pensula devine culoare, fiind vorba de o abolire a verosimilității și o construire de iluzii picturale, iar transpunerea își pierde dimensiunea materială a existenței sale în lume.
Cele mai recente lucrări sugerează ideea de picto-grafie, simțindu-se o influență a haiku-ului japonez, nefiind exclusă și o textură proprie.

CÃMAȘÃ DE LA SECON HAND
NASTURI DIFERIÞI
PATIMA POEZIEI

Intuiesc arbitrarul, aglutinarea, hazardul și spontanietatea în spatele multor din ele.

- Azi ai împlinit 33 de ani, simți vreo eventuală criză de vîrstă?
- Nu, deja la 15 ani mă simțeam în etate, cred de fapt că nu am vîrstă…

Clipesc din ochi, retina mea încearcă să rețină totul, dar la sigur că nici jumătate n-are să-mi rămînă printre circumvoluțiunile substanței cenușii-albe cu care m-o fi înzestrat natura.
Coboară cu mine pînă în stație, plec întrebîndu-mă – La ce se gîndea Cortazar scriind Graffiti?
Tot drumul privesc pe geam la peisajul acesta citadin, pestriț și de toate zilele. Îmi zic cu certitudine:
- Mi-a făcut plăcere să îi fac o vizită lui G. Popescu, viața căruia îmi pare un camaieu frumos, dar trist…

09. 08. 2004