(314)

Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.txt




Multiuniversurile coexistă, sunt intercorelate dar în același timp independente.



Un comandant militar ordonă o invazie aeropurtată. Trupa, care până atunci se relaxa în pas de voie prin curtea garnizoanei, se supune taifunului mental declanșat de comandă și se îmbarcă luată parcă de uragan. Totul este dinainte pregătit, doar butoanele se apasă într-o anumită ordine. Ajunși la destinație militarii se aruncă în gol negociind între forța gravitației și îndărătnicia parașutelor. Pentru a nu fi descoperiți, cei grăbiți își ascund parașutele, iar cei vanitoși își îngroapă și trupurile, întru veșnică pomenire. Butoanele se apasă în ordine inversă și trupa se reorganizează. Un scurt discurs de impresie și toată armata pornește atacul. Tot teritoriul este ocupat, inamicul e spulberat, operație reușită.



Un anunț publicitar declanșează un asediu la bursă. Cei mulți vând, câțiva cumpără. A doua zi redacția dă o erată, fusese o greșeală de tipar. Prea târziu, marfa vândută nu se primește înapoi. Bordul jubilează.



Anotimpul primăvăratic trezește natura la viață și toată flora erupe. Fabricile de nutrețuri, combinatele de esențe, uleiuri, parfumuri vegetează la întreaga capacitate. Sincronizare totală. O ploaie diluviană declanșează inundații ce distrug recoltele cu o săptămână înainte de fi strânse și adăpostite. Decalaj minor.


Un tehnician deschide neatent un stăvilar și crează o cascadă pe o vale unde un râuleț potolit adăpa aricii. Ecluzele au ruginit de plictiseală. Dezastru involuntar.



O explozie solară tamponează trenul de radiații cu destinație terestră. Pe Pământ plăcile tectonice scrâșnesc ca tolele în stator și declanșează un cutremur. Este ajutată primăria cea mai săracă și mii de clădiri vechi din oraș sunt demolate gratuit în câteva minute. Municipalitatea nu mai avea bani să plătească salahorii și nici translatori să încheie contracte cu firmele străine. Așadar achită prestația cu vieți omenești. Un adevărat chilipir.



Într-o zi, un ciclon mută pe gratis un oraș, cu câteva sute de kilometri. Case, bagaje, animale, copaci, panouri, garduri. După care vântul se potolește, transportul este abandonat în dezordine. La baza dezastrului stă faptul că nimic nu era ambalat corespunzător, dar aceasta rămâne o problemă a autorităților locale. Oportunitate ratată. Vrei să muți un oraș cu rigole cu tot? Aștepți un uragan, nu îl muți cu camionul. Totul este să-l ambalezi corespunzător.



Vrei să supraviețuiești unui potop? Îți construiești o arcă, chiar dacă toți îți spun că nu ai ieșire la mare. Suntem deprinși să clasificăm aceste evenimente cu termenul de calamități naturale, există totuși o perspectivă din care par adevărate oportunități.


Pentru mecanici, acari, funcționari, șefi de trafic și de gări, circulația feroviară este un proces tehnologic complex, dar pentru cele câteva sute de călători care se urcă zilnic în fiecare tren, nu reprezintă decât o oportunitate din atâtea altele. Nu circulă trenul, facem autostopul sau călătorim cu mașinile personale. Nu avem motorină, folosim benzină, se scumpește benzina, trecem pe gaze naturale, se termină butanul sau ni se închide vana, ajungem la hidrogen. Supraviețuirea înseamnă alegerea oportunității potrivite.



Trenul trebuie să facă opriri după un grafic dat, la ore stabilite, să ajungă la destinație la ora determinată, pe un traseu cunoscut. Nu ajungi la primul tren, îl aștepți pe următorul. Nu te hotărăști să pleci astăzi, faci călătoria peste o săptămână. Mersul trenurilor este un orar de deplasări stabil, constant, statornicit.



Procese meteorologice la fel de rigurose sunt musonii sau brizele. Încep să sufle într-un anumit sezon, după un orar zilnic precis, cu viteză constantă, pe o rută stabilă. Păcat că nu găsim pe piață și Bătaia vânturilor. Transportul aerian este mai rapid dacă se face în linie dreaptă și este ajutat de curenții aerieni, chiar dacă decolarea se servește prea puțin de curenții ascendenți și nu îi poate evita pe cei descendenți, care dă cu păcătoșii de pământ. Pentru a beneficia de forța ascensională a aerului, vulturii au ales să trăiască pe crestele înalte ale munților.



Cu decenii în urmă râul Bistrița era folosit ca mijloc tradițional de transport pentru copacii tăiați din pădurile munților adiacenți. Buștenii erau coborîți la malul râului și legați în ciorchini plutitori. Când aranjamentul era terminat, plutașii se urcau la bordul ambarcațiunii și o pilotau cu măiestrie pe cursul apei până la cea mai apropiată fabrică de cherestea. Exploatările forestiere se efectuau pe parcele și cu multe restricții cantitative și de sezon. În zilele noastre copacii sunt tăiați fără noimă, cu fierăstraie motorizate, coborîți cu funicularele la poalele munților, unde gaterele zbârnâie zi și noapte. Cheresteaua pleacă la export, în vale rămân scoarțele și rumegușul.



Natura intervine și apără pădurea. Vin ploile, curg șiroaiele, buturugile sunt dezrădăcinate, o iau la vale și distrug gaterele. Supraviețuitorii se închină și mulțumesc autorităților că au scăpat basma curată și lui Dumnezeu că au scăpat cu viață și împăduresc la loc versanții cerând iertăciune.



Făt Frumos obișnuia să călătorească pe bidiviul său înaripat, care îl purta ca vântul și ca gândul. Asocierea sugerează că viteza de deplasare în condițiile oportunităților naturale este influențată de densitate. Bolovanii sunt rostogoliți de râuri fără să părăsească fundul albiilor, în timp ce aluviunile intră în suspensie cu toată masa de lichid. Pentru a profita de curenții de aer, păsările își diminuează cât pot de mult densitatea.



E de la sine înțeles că pentru viteza luminii sau a gândului, corpul nostru fizic este un adevărat bolovan. Deci trebuie să recurgem la celelalte întruchipări de care dispunem (corpul astral, mental, atmic), după nevoi. Numai că după debarcarea la destinație ne vom afla într-un ambient complet neadecvat, iar din punctul de vedere al localnicilor vom fi niște extratereștri care evită contactele directe preferând acțiunile din umbră sau legăturile telepatice. Nu vom putea lua cu noi nici trusele de machiaj, nici cele de prim ajutor, nici reportofoanele, nici aparatele de fotografiat. Dezavantajul este copleșitor fiindcă la întoarcere nu vom aduce probe materiale și vom fi acuzați că am visat. Asta în cazul în care nu uităm totul la aterizare (trezire).



La limită, unda purtătoare a gândului, poate transporta ideea cu viteza luminii sau chiar mai repede. Pentru ca telepatia să reușească și ideea să ajungă cu bine la destinație, trebuie îndeplinite o condiție: grijă mare la urcare și la coborîre. Știți ce dificil e să iei din mers un tren, sau să sari jos înainte de a se fi oprit. Creierul omenesc trebuie să aibe abilitatea bagagistului căruia i se aruncă din mers coletele pe peronul gării și apoi le adună în ordine fără să le încurce sau să rătăcească vreunul. De aceea nu de puține ori oamenii au flashuri telepatice în care recepționează doar fragmente de idei sau imagini disparate. Totuși marile creiere inspirate ale creatorilor înnobilați, au capacitatea de a descărca calupuri însemnate din coletăria ideatică.



Se subțiază pătura de ozon, dar Dumnezeu nu poate fi atât de delăsător încât să ne lase de capul nostru. Nimic nu se poate desfășura împotriva voinței divine. Mesajul cosmic adus de radiația penetrantă este mai puternic. Decodoarele noastre încep să pâlpâie. Pielea este străpunsă fără milă și inamicii invizibili ne torpilează. Viața începe să ne fie amenințată.



Dar poate că radiația cosmică crescută se dovedește o oportunitate pentru alte entități ce se vor simți astfel atrase de planeta noastră. Poate Pământul va deveni un paradis de radioactivitate ridicată, foarte atrăgător pentru investitorii extratereștri. Pentru a ne bucura de prezența lor, va trebui să ne potrivim contoarele Geiger după noile lor norme, așa cum, ne-am ajustat prețurile după pretențiile UE.



Viitura fotonică a galaxiei seamănă cu viiturile din munții despăduriți și cu viiturile de capital străin cu care ne alintă occidentul. Ne ionizează aerul, ne distruge vegetația, ne schimbă formele de relief, ne îngroapă în datorii externe.



Dorința este cererea, oferta este oportunitatea. Ele se atrag și se resping reciproc și continuu. Pe prăpăstioși îi lovește sigur vreo nenorocire, fiindcă De ce ți-e frică nu scapi.



Curentul electric își are originea în diferența de potențial între preaplinul sursei și setea de energie a consumatorului. Credința este un fluviu navigabil, pe care vin la vale sau urcă în amonte dorințele noastre. Orarul și sortimentul este meniul de oportunități oferit de Univers. Fiecare își alege după dorință și primește după credință.



Ca să urce înapoi pe versanți apa trebuie să se evapore să ajungă în nori și să cadă sub formă de precipitații peste munți. Apa pornește astfel într-o lungă călătorie în care se pune în slujba vieții sau în contra ei. La reciclarea următoare va fi pedepsită și ploaia o va duce direct în mare. Dacă nici acolo nu se face utilă și curmă vieți omenești, la viitoarea reîncarnare este întemnițată în strânsoarea ghețurilor polare, unde își va ispăși pedeapsa până la următoarea glaciațiune.



Dintr-o înțelegere greșită și o tratare derizorie românii iau oportunitățile drept chilipir. Ei cred în Dumnezeu, merg la biserică, chiar dacă biserica îi ajută dar nu le explică, aprind lumânări, fac rugăciuni. Românii țin post și se antrenează pentru a posti. Dau de pomană colăcei, boboroade, colivă. Românii nu se simt legați de cele pământești, ei se mulțumesc cu puțin și restul îl dau de pomană. Pentru a extinde circuitul pomenii în natură, dau altora de pomană fabricile, combinatele, pădurile; zăcămintele de petrol, de aur, de apă minerală; insulele, munții și văile, fermele și podgoriile. Când nu mai are nimic de dat, românul este capabil să-și dea și viața de pomană, prin războaiele sau revoluțiile altora.



Celui care dă de pomană Dumnezeu îi dă în loc, înzecit. Poate de aceea românului nimeni nu-i dă nimic de pomană și toți îl lasă în grija Domnului! Pomana este tot o oportunitate, dar nu poate fi considerată chilipir, ci pleașcă. Chilipirul exprimă ideea de achiziție extrem de avantajoasă, pleașca implică o șansă care aproape că îți cade în cap, în timp ce oportunitatea le îmbină pe amândouă , dar în oglindă. Ceea ce ți se prezintă ție ca oportunitate pentru ofertant e un chilipir.



Dumnezeu operează doar cu oportunități iar acestea sunt atrase de dorință și se apropie de tine doar când crezi în șansa ta sau calci în capcana marketingului [154].



Poate că marea oportunitate a românilor vor fi rămas tot extratereștrii, dar și aceștia se supun aceluiași protocol: vor ajunge la noi dacă îi vom ademeni să se oprească aici. Știți cum e, dacă avionul nu primește acordul turnului de control, pleacă și își deversează bunătățile pe vecini. Cu cât ne vom gândi mai mult la ei, cu atât vor înțelege mai repede cât ne sunt de dragi.





Uimitor dar panourile reptiliene cu lozinca “Omenirea are nevoie de EI” prezentate în:

www.agonia.ro/index.php/essay/210831/index.html
au dispărut suspect de repede. A apărut în schimb Frontul Național Anti-Reptilian! Un fel de FSN planetar al maneliștilor de web:

http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=177180&st=150



Frontul Național Anti-Reptilian,

Ce părere aveți despre cei care cred în astfel de lucruri?

Options



Ce părere aveți despre cei care cred în astfel de lucruri?



Sunt bolnavi psihic care ar trebui

tratați de urgență [33] [37.93%]

Sunt niște excentrici inofensivi

care ar trebui lasați în pace [32] [36.78%]

Sunt oameni obișnuiți, iar ideile

lor ar putea conține o doză de adevăr [7] [8.05%]
Sunt adevărații eroi ai neamului,

iar cei care nu îi iau în serios

sunt niște ignoranți [15] [17.24%]



Total Votes: 87

Guests cannot vote