Iubirea! Este sacră sau este privită ca fiind profană? Oare care din aceste două cuvinte o caracterizează sau are mai mare amploare în sufletul unui om în ziua de azi?
Iubirea este un dar pe înțelesul fiecăruia. Aceasta are mai multe sensuri, fiecare o vede și o înțelege-n felul său.
Iubirea este frumosul zilelor fără grijii, este sentimentul pur al libertății față de toată lumea din jur, este dorința purpurie transformată-n fluturii, este o speranță deșartă, gânduri spuse-n șoaptă, pasiuni, extaz, intensitate,vise aprinse de-un sărut, dragostea într-o viață.
Când iubești îți formezi un țel în viață pe care să-l atingi cu degetele. Unii nu-și dau seama că iubirea oscilează între două cuvinte cu sens opus dar cu aceeași amploare asupra înțelesului acestuia. Este ca și cum am compara cultura și credința, lucru care pare aproape nerealizabil însă un cuvânt le unește pe amândouă, iar acesta este iubirea.
Dacă ne referim la iubire ca fiind un lucru sacru, care noi cică-l credem dar nu toți îl respectă, atunci putem spune că iubirea este înțeleasă de mentalitatea noastră precum un sentiment puternic care ne apropie și ne luminează sau ne orbește, dar în același timp trebuie să înțelegem că dacă iubim nu trebuie decât să reușim să ne iubim pe noi înșine și atunci vom putea să ne iubim și aproapele.
Dumnezeu spune ca să ne iubim aproapele dar în același timp tot El spune să ne ferim de desfrânare că ne va îndepărta de împărăția Sa. Așa gândim dacă luăm în considerare sensul cuvântului profan.
Oare când se vor lumina unele gânduri căci se văd departe de viață, într-o scăldare profundă alături de-un „dușman”?
Iubirea te macină din prima clipă până-n ultima. Absolut tot ce simți în clipe de visare, gelozie, prietenie este iubire.
Unii oamenii înțeleg prin a iubi – a face dragoste, dar nu este adevărat, în iubire simți, pui sentimente la orice lucru mărunt, te scufunzi în visare la oricare abatere de la realitate. În iubire nu faci altceva decât îți hrănești sufletul, ești convins de inimă pe ce drum s-o iei. Chiar dacă uneori este dureroasă, iubirea este frumoasă. Chiar dacă este spulberată-n vânt, iubirea este păstrată-n gând ca și-o flacără vie transformată-n amintire.
Iubire! Când spui acest cuvânt parcă se mișcă ceva-n tine, parcă face parte din viață și ești condus de aceasta în absolut tot ce faci. Visele care se dezleagă în timp ce iubești sunt sumbre gânduri care pot fi deșarte când nu mai sunt la fel de mult apreciate.
Într-o relație, de exemplu iubirea dintre parteneri nu constă numai în două cuvinte ( Te iubesc! ) ci în mici bucurii împărțite împreună ca prieten sau mai mult, gânduri, vise împărtășite, realizării și multă înțelegere și respect, multe secrete bine îngropate, daruri împărțite fără nici un eveniment sau vreo sărbătoare ca pretext.
Sunt multe de zis la acest subiect - iubirea. Fiecare privește acest cuvânt în relație cu oamenii cum crede de cuviință. Niciodată nu-i prea târziu ca lumea de azi să înțeleagă cum că iubirea nu înseamnă dragostea și relațiile intime dintre două persoane ci este sentimentul acela puternic prin care ne distingem de fiecare și ne apropie unii de alții, ne face să ne înțelegem bine atât pe noi cât și pe ceilalți cu mai mult calm, fără disperare.
Oare când ne vom da seama că lumea de azi este total diferită de cea de ieri? Poate niciodată… și deci nu trebuie decât s-o acceptăm.
Pentru multă lume iubirea oscilează între sacru și profan, însă aceștia nu înțeleg că este cuvântul care le definește pe amândouă foarte clar; tocmai din acest motiv iubirea este atât de misterioasă.