Primul lucru pe care îl observi când iei în mână volumul de debut al Danielei Luca este eleganța. Eleganța cuvintelor, îmbinarea lor suavă. Poeziile, în număr de 90, împărțite în trei cicluri bine echilibrate, istorisesc povestea unei metamorfoze. Din atelierul de femeie, asistând la scurgerea orei de santal, discursul liric al Danielei Luca învinge umbra umbrelor pentru a îi desfăta pe cititori cu rafinamentul stilistic atât de bine dozat. Poeziile reușesc să nu sufoce prin figuri de stil inutile. Imaginile apar la momentul potrivit, foarte sugestive. Un tablou în versuri, un mozaic strălucitor. Poeziile se leagă, urmăresc ideea și o împlinesc... Daniela Luca oferă sensibilitate. O voce poetică pură, inocentă pe alocuri, care nu fuge de visare, de contemplare. Noaptea este momentul în care se naște poezia, fiorii sentimentelor inundă versurile oferindu-le autenticitate... Este o poezie scrisă în primul rând cu sufletul. Ne întâlnim în albul paginii și descoperim o viață, o existență, un om... Este mare lucru să vezi cum ființa este atât de bine conturată prin poezia sa. Arta ne reprezintă...
Prin prezența permanentă a eului liric, ca motiv central al poemelor, Daniela Luca oferă un aer intim volumului. O confesiune, o filă de jurnal poetic, o căutare, această carte poate fi asemuită în totalitatea sa cu o ars poetica. Viziunea autoarei asupra procesului de creație se desprinde, compunându-se încet pe parcursul cărții... Sinceritatea este evidentă, uneori dureroasă. Lucidă, obiectivă uneori până la glacialitate (într-un sens bun, al echilibrului perfect), Daniela Luca sondează cu măiestrie străfundurile conștiinței umane. Experiența de psihanalist o ajută în înțelegerea propriilor năzuințe și speranțe. Suferința arde albul paginilor, cuvintele sunt mărgele înșirate cu măiestrie pe firul poeziei.
Fiecare poezie are o frumusețe aparte, un element ce ajută la individualizarea sa. Însă volumul reușește să fie un tot unitar. Poeziile se îmbină armonios, formând un conglomerat coerent. Ființând separat sau împreună, poemele Danielei Luca surprind prin complexitatea ideilor, în perfect contrast cu simplitatea naturală a versului. Alb, cu măsuri variate, acesta reprezintă un instrument de exprimare perfect... Senzațiile sunt vii, imaginile se perindă prin fața ochilor unui cititor captivat... Cartea este vie, fiecare cititor rămâne cu ceva după lectură. Ochii nu se împăienjenesc de oboseală, ci se aprind, luminând sufletul celui ce a ales să înțeleagă.
Dialogul dintre îndrăgostiți este o temă predilectă întâlnită în volum. Prezența iubitului este de obicei redusă la amintiri, la planul pur psihic. Ființa iubită devine un model, un arhetip, un salvator. Natura este de asemenea prezentă, simbolizând în fiecare moment liniștea, oferind paradigme ale înțelegerii, pe care oamenii le pot urma fără să se teamă...
Este remarcabilă abundența de motive și de simboluri. Evitând repetițiile, Daniela Luca creează imagini percutante, surprinzătoare, facile la o primă vedere, însă atât de profunde la o lecturare mai atentă. Printr-o artă fină a sugestiei, autoarea își dezvăluie pe parcursul cărții universul creator, invitându-l pe cititor să facă o călătorie. Fără teamă... Fără prejudecăți. Totul a fost șters. A rămas doar foaia albă, fără dogme, fără reguli, fără idei preconcepute. Doar cuvintele poeziei se vor înlănțui, formând un cerc, o sferă pură, în mijlocul căreia cei îndrăgostiți de poezie își vor da întâlnire. Astăzi și mâine și întotdeauna...