Sunt sclava propriilor mele sentimente și nu pot fugi de ceea ce mi-aș dori să se întâmple! Aștept de-o viață să am ce mi-am dorit, să am un minut de liniște în care să pot preface timpul în eternitate! Să am un minut de adevăr absolut, de cunoaștere și m-aș simți în primul cer și în următoarele ceruri despre care am înțeles că există, unica femeie, cea mai prețioasă făptură pentru mine!
Dar nu pot să devin dintr-o dată egoistă și nici nu pot, să nu mă gândesc ce ar trebui să schimb, sau ce ar trebui să gândesc pentru a nu fi acuzată de așa ceva! Încerc să renunț la complexe, nu am suferit de narcisism și totuși tare mi-ar plăcea să mă uit într-o oglindă și să spun: "Da, ești așa cum mi-am imaginat că vei deveni!"
Sunt produsul nedefinit al unei entități venite dintr-o altă epocă, acum și aici!
Sunt ceea ce am devenit, modelată de propriile mele sentimente și propriile mele slăbiciuni!
Sunt un capitol dintr-un roman scris într-o perioadă când toate astea contau!
Nu am ce căuta în lumea asta pe care nu o înțeleg și pe care nu o recunosc!
Cercetez de mai bine de patru decenii să-mi descopăr identitatea, și acum, când am ajuns la jumătatea drumului, am aflat! Am descoperit!
Sunt exact, dar exact ceea ce sunt și ceea ce nu voi fi niciodată!