agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-30 | [This text should be read in romana] |
“Ai văzut cum se uită
pasărea închisă în colivie la fluturii liberi?” Kobayashi Issa În contextul social actual, Occidentul este predispus schimburilor culturale. Influența culturii orientale crește, oamenii uită de prejudecățile cultivate de-a lungul secolelor și încep să caute rafinamentul specific zonei asiatice. Modelul de viață propus de Orient este luat din ce în ce mai des în considerare. Autorii japonezi clasici devin sursă de inspirație pentru foarte mulți autori moderni. Acceptăm alte perspective, încercăm să privim dincolo de limitările inerente oricărui spațiu geografic. Este un proces firesc, care, generalizat, va duce la o explozie a literaturii de mare tiraj în zone fără o tradiție în acest sens. Africa, Asia, Canada, Australia, vor deveni în scurt timp zone literare de anvergură. Globalizarea și efectele sistemice ale mass-media vor înlesni formarea unei culturi universale, care se va baza pe noi simboluri, fără a încerca să le absolutizeze. Cultura japoneză oferă o viziune complexă, imposibil de analizat fără a lua în calcul contextul istoric. Marcată de lungile perioade de izolare, Japonia și-a construit un model cultural independent de intervențiile exterioare. Shintoismul este cea mai veche religie existentă care s-a păstrat indepedentă de-a lungul istoriei sale. Evoluând din stadiile principiare ale culturilor zeilor Kami, shintoismul a reușit să absoarbă chiar și budismul, într-un sincretism aproape insesizabil. Chiar și astăzi numeroși japonezi cred cu tărie în existența vechilor spirite (kami), ducând astfel mai departe tradiția animistă. Haiku-ul este produsul literar japonez cu cel mai mare impact. Milioane de oameni practică astăzi arta haiku, încercând să calce pe urmele unor mari maeștrii ca Basho, Issa, Buson, Shiki etc. Cultura japoneză clasică a reușit, prin intermediul acestor micropoeme, să rămână chiar și astăzi în atenția marelui public. Prin observațiile simple, prin ocultări repetate, printr-o sensibilitate specifică ființei umane, haiku-ul reușește să se apropie de inimile cititorilor, oferindu-le senzația imediată. Astăzi, în contextul accelerării universale, aceasta este cea mai importantă. Nu mai avem timp să citim mult, de aceea ne mulțumim de multe ori cu aceste mici bijuterii care reușesc să transmită mesaje coerente prin intermediul a foarte puține cuvinte. Poezia clasică japoneză s-a dezvoltat fulgerător, aidoma întregii țări. Perioada Showa, încununată cu uluitorul boom economic, scoate încă o dată în evidență spiritul japonez. Tenacitate, încununată de o putere de luptă uimitoare. Iată de ce haiku-ul este aidoma unei picături răpită oceanului, iată de ce poezia scurtă japoneză reușește aproape de fiecare dată să stârnească. În cultura română impactul poeziei nipone s-a făcut resimțit mai ales în ultimii ani. Asistăm la o explozie a poemului în stil nipon, care pare să își găsească în sfârșit locul în peisajul autohton. Fiind preluată de numeroși autori, tehnica a devenit familiară, atrăgând prin simplitatea metaforică din ce în ce mai mulți admiratori. Formele de haiku modern, liber, au reușit să își modeleze mesajul, să-l adapteze lumii actuale, renunțând la multe dintre rigorile imuabile ale clasicilor. Astăzi haiku-ul poate fi scris într-o formă mult mai personalizată, apropiindu-se de scriitori și incitându-i prin posibilitățile aproape nelimitate pe care le oferă. Este vorba despre natură, iar infinitatea de ipostaze naturale oferă un fond complex. Creatorul de haiku nu trebuie decât să surprindă momentele importante ale existenței sale, să știe să le potențeze prin intermediul cuvintelor, să le ofere un sens. Viața omului înseamnă până la urmă natură: “Lacrimi vărsate De ploaia primăverii? Toți sunt întristați Că florile de cireș Se vor scutura curând…” Otomo no Kuronushi Sensibilitatea este principala calitate a ființei umane, pe care creatorul trebuie să o exploateze. Prima impresie este cea mai importantă, trebuie să îl ții pe cititor aproape, să îl faci să meargă mai departe. Marea calitate a haiku-ului este că îți oferă ceva instantaneu. Parcurgi cele 17 silabe și descoperi un moment de viață, pictat în culori simple, însă intense. Iată de ce oamenii simt că literatura japoneză vorbește în primul rând despre ei. Atribuind fiecărui obiect o entitate kami, maeștrii japonezi reușeau să redea ideea de suflu vital (qi), care iată astăzi, în mileniul trei, prinde foarte bine, fiind considerată o reminiscență inofensivă (în opoziție cu numeroase alte simboluri religioase încărcate de fanatism și dorință de absolutizare) a unor tradiții constructive. Putem prelua din lirica niponă naturalețea, simplitatea. Cuvintele nu trebuie să distorsioneze realitatea, ci s-o redea. Ocultările să plece de la elemente palpabile, să ducă mai departe fără a contesta însăși elementele ființative. Să învățăm să scriem din plăcere, să acceptăm doar acele reguli care ne pot îmbogăți creația. Adevărata artă este pasiunea fiecărei clipe. Prin haiku, Japonia a scris o pagină de istorie culturală, îmbogățind filosofia lumii cu filosofia momentului. Ideea haiku a devenit cunoscută în întreaga lume, s-a transformat în simbol, care iată, este preluat și de noile valuri sociale și își poate găsi locul printre celelalte paradigme ale societății viitorul. Simplu, fără să încerce să se impună, urmând un firesc existențial inerent. Pare deja natural să vezi un haiku la televizor, pare firesc să descoperi arta niponă tradițională în reclame. Vom trăi în cultura Big Mac, Coca Cola, South Park, Feng Shui, Haiku, Microsoft etc și nu este nicio problemă. Nu ai cum să refuzi frumusețea, pentru că aceasta erupe în însăși ființa ta. Iată de ce haiku înseamnă în primul rând fericire. Beatitudinea simplă a fiecărei clipe, plăcerea de a fi una cu elementele care nu încearcă niciodată să își depășească natura. Avem nevoie de astfel de exerciții de înțelegere, avem nevoie de o clipă de șovăială plăcută înainte de a merge mai departe. “Primăvara, călătoare, șovăie în ultimele flori de cireș.” Yosa Buson Literatura română trebuie să învețe să accepte influențele. Arta orientală poate să aducă un suflu nou, atrăgând tot mai mulți cititori. Avem nevoie de interculturalism, avem nevoie de prezentări inedite. Oamenii acceptă mult mai ușor ceea ce vine din exterior, mai ales dintr-o zonă exotică așa cum este percepută la noi Asia. Elementele culturale japoneze pot transcende bătăliile locale și îi pot oferi cititorului mostre de lirism autentic, făcându-l să rezoneze cu arta poetică și să simtă că aceasta îi poate aduce cu adevărat ceva nou. Să nu lăsăm orgoliul să ne orbească. Avem nevoie de elemente surprinzătoare, avem nevoie de teme mondiale. Cititorul român este pasionat de tot ceea ce provine din exterior pentru că reușește să se regăsească în modelele străine de realitatea lui imediată. Este o evidență pe care nu ar trebui să o ignorăm. Adevăratul scriitor este cel care știe să își ambaleze mesajul conform profilului publicurilor sale țintă. Să învățăm să ținem cont de părerea celor cărora ne adresăm și vom învăța ce înseamnă cu adevărat comunicarea inter-umană. Literatura japoneză nu trebuie ignorată. Avem foarte multe de preluat de la lumea orientală. Cele două sisteme ideologice se pot completa în beneficiul amândurora. Să nu fim reticenți, să acceptăm noul. Universul se mișcă fără să țină cont de noi. Să nu suferim, ci să învățăm să prețuim fiecare clipă. Literatura se adresează unei lumi noi și trebuie să își construiască un înveliș nou. Asimilarea influențelor exterioare este un prim pas în acest sens. Să o facem însă firesc, fără ipocrizie, fără să ne ascundem în spatele unor principii ridicole prin complexitatea lor artificială. Suntem pur și simplu, trăim, viața mustește în noi. Să nu încercăm să schimbăm asta, pentru că nu are rost. Oricât de mari am ajunge, țânțarii din mâna noastră vom rămâne la fel de mici. Și tocmai aici e frumusețea, de aici izbucnește adevărata fericire... “În coliba mea tot ce pot să vă ofer e ca tânțarii sunt mici.” Matsuo Basho Bibliografie: 1. Zen Lessons The art of leadership - Thomas Cleary (translator), editura Shambhala, 1993 2. Enciclopedia religiilor - volum colectiv, peste 120 de autori - editura Pro Editură și Tipografie, 2005 3. Severin, W.J. Tankard - Perspective asupra teoriilor comunicării - editura Polirom, 2004 4. Mihai Coman - Introducere in sistemul mass media, editura Polirom, 2005 5. Marshall McLuhan - Galaxia Guttenberg - editura Politică, 1975 6. Osho - Omul care iubea pescărușii - editura Mix, 2006 7. Matsuo Basho - Note de drumeție - editura Eminescu, 1998 8. The Haiku Anthology - editor Cor van den Heuvel – editura Paperback, 2000 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy