Satana incerca sa-l ispiteasca pe Dan facindu-l sa devina propria umbra, cea cu firea
vesnica si astfel sa se desprinda de conditia spatio-temporala.
Nu cumva Dionis este pe punctul de a isi depasi conditia de fiinta care este numai un
sir de fiinte si astfel sa fie capabil de a alege sa fie cine vrea?
Nu se stie care este visul si care este realitatea;care este cauza si care este
efectul? Sau visul este mijlocul de calatorie intre realitati a carui finalitate
este una dintre ele? Nu poti vorbi despre o realitate anume - realitatea curenta
determina pe celelalte, trecute sau viitoare. Dionis este pe punctul de a privi in
propria sa nemarginire, nemarginirea fiind tocmai reflectarea esentei lui Dumnezeu in
om, iar Dionis plonjeaza in propria nemarginire iesind din continuumul spatiu-timp
devenind propria sa umbra vesnica, nemuritoare martora a aparitiilor si disparitiilor
din lume. Cazind rapus cind vede pe Maria stringind scrisoarea lui la piept, cele doua
realitati converg. Punctul de convergenta il formeaza Riven care de fapt este Ruben si
mai ales portretul din perete care transpus in cealaata realitate devine umbra lui Dan.
Cele doua realitati convergind, se suprapun una celeilalte astfel incit, odata cu
disparitia umbrei din perete dispare si amintirea celeilate realitati care se sustrage in
aceasta din urma, prezenta.
Calugarul Dan devenit propria umbra a indraznit sa se gindeasca pe sine roata, iar nu firul
de colb de pe roata care trece prin toate punctele prin care trece roata dar in sir
(consecutiv) in timp ce roata este chiar acele puncte deodata si chiar mai mult.Aceasta a
fost si greseala facuta de satan, acesta bucurindu-se ca la prins in cilrig pe acest calugar
evlavios impingind-ul sa ia firea propriei umbre si sa se gindeasca pe sine ceea ce s-a cugetat
satan la propria cadere, iar satan spera sa-i vina in minte asemenea gind; trebuie sa-i vie;
mie de ce mi-a venit?
Satan a fost pedepsit, la fel si Dan, dar greseala lui a fost partiala pentru ca nu a savirsit
de spus tot cuvintul fiind astfel osindit la viata lui paminteasca. Si iarasi visul este cel ce-l
propaga dintr-o realitate in alta.
Dionis se simtea incapabil sa se simta iubit de cineva. Dar care a fost factorul principal
declansator al acestei calatorii? Dintre toate lipsurile, lipsa de iubire. Iubirea,
singura forta de ancorare a omului in lume, lui Dionis ii lipsea cu desavirsire. Renuntase la
gindul de a mai primi iubire si astfel nestiind s-o ofere. Atunci a plecat s-o caute in alta
parte dar nu oriunde ci in alta realitate unde, devenit umbra vecinica a cunoscut iubirea in cele
mai pure forme. Dar fiind el insusi nemarginire incerca sa se creada insusi Dumnezeu, fapt care
l-a readus la conditia sa umana dar mai bogat ca inainte: invatase ce e iubirea. De aceea avusese el curaj sa intre in viata Mariei trimitindu-i acea scrisoare. Inainte doar se marginea sa inchida
ochii si sa asculte minunatele glasuri ale notelor de pian ce iesea din miinile Mariei si care
deveneau una cu glasul ei divin