Ne intereseaza mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat, ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus. Daca scriitorul a lasat o opera, daca s-a infatisat pe de-a-ntregul, atunci, cu siguranta, il vom lasa sa cada in uitare.

Certitudinile exclud stilul: grija pentru exprimare e apanajul celor ce nu pot adormi intr-o credinta. Lipsiti de un temei solid, ei se agata de cuvinte, simulacre de realitate, pe cand ceilalti, siguri pe convingerile lor, nu pun pret pe infatisare si se rasfata in tihna improvizatiei.

Rabdarea germanilor e fara margini, pana si in privinta nebuniei, pe care Nietzche a indurat-o unsprezece ani, iar Holderlin patruzeci.

Trilogia lui Dante constituie cea mai stralucita reabilitare a Diavolului pe care va fi intreprins-o vreodata un crestin.

Sa-ti ratezi viata inseamna sa ajungi la poezie – fara sprijinul talentului.

O civilizatie care a inceput prin zidirea de catedrale se va sfarsi prin ermetismul schizofreniei.

Taina – cuvant pe care-l folosim ca sa-i inselam pe ceilalti, ca sa-i facem sa creada ca suntem mai profunzi decat ei.

Ferocitatea face opera sa dainuie. Ganditi-va la prestigiul Evangheliei, carte agresiva, una dintre cele mai veninoase din cate-au fost.

Teama de sterilitate il determina pe scriitor sa produca mai mult decat i-ar ingadui-o propriile-i resurse, adaugand la minciunile traite multe altele, imprumutate sau plasmuite. Sub lespedea “Operelor complete” zace un impostor.

…afirmatia lui Rilke: “Nu am organ pentru Goethe”

Poezia ajunsese cu negarea chiar mai departe decat mine. M-a facut sa-mi pierd pana si incertitudinile.

Fiecare gand ar trebui sa aminteasca stingerea unui suras.

Cu nenumarate precautii dau tarcoale adancurilor, le fur din betie si o iau la sanatoasa, ca un pungas al Prapastiei.

Necinstea unui ganditor se vadeste prin numarul de idei precise pe care le sustine.

Obiectie impotriva stiintei: lumea asta nu merita sa fie cunoscuta.

De ce nu m-as compara cu cei mai de seama sfinti? Oare n-am cheltuit, spre a-mi ocroti si pastra contradictiile, tot atata nebunie cata au cheltuit ei spre a le birui pe ale lor?

Subtilitatea o intalnim:
La teologi. Neputand demonstra cele ce afirma, sunt nevoiti sa faca sumedenie de disocieri, pana obosesc spiritul: e tocmai ceea ce vor.
…..
La femei. Osandite la pudoare, trebuie sa-si ascunda dorintele si sa minta: minciuna e o forma de talent, in timp ce respectarea “adevarului” se insoteste cu o grosolanie greoaie.

Catre o intelepciune vegetala: m-as lepada de toate spaimantarile pentru surasul unui copac.

In toiul Nepasarii, te gandesti la o criza zdravana de epilepsie ca la o tara a fagaduintei.

Leucemia e gradina in care infloreste Dumnezeu.

“Sunt ca o papusa stricata, cu ochii cazuti inauntru”. Aceasta vorba a unui bolnav mintal cantareste mai greu decat toate operele de introspectie.

Intr-o lume lipsita de melancolie, privighietorile s-ar apuca sa ragaie.

De auziti pe cineva folosind la tot pasul cuvantul “viata”, sa stiti ca este bolnav.

Sa fi dedicat mortii toate orele pe care ti le-ar fi luat practicarea unei meserii. (…) Un “loc de munca” l-ar fi transformat si pe Buddha intr-un nemultumit oarecare.

Cand surprind in mine o miscare de revolta, iau un somnifer sau consult un psihiatru. Orice mijloc e bun ca sa ajungi la Indiferenta fara sa ai chemare.

In fiecare zi tin cate un mic sfat de taina cu propriul mea schelet, lucru pe care carnea nu mi-l va ierta niciodata.

Daca ai fost o singura data trist fara motiv, ai fost toata viata trist fara sa o stii.

Ne ascundem in spatele propriului obraz, in timp ce nebunul se destainuie printr-al sau. …. isi afiseaza enigmele. Atata indiscretie irita. E firesc, prin urmare, sa fie legat fedeles si izolat.

Un om de caracter poate fi transformat in marioneta prin lingusire (…) e singura arma de care dispunem pentru a ne inrobi semenii, pentru a-i demoraliza si corupe.

…daca n-aveam impertinenta sa ma socotesc cea mai nenorocita fiinta din lume, de mult m-as fi prabusit.

In clipele de extrema istoveala, simtim dintr-o data care e esenta mortii. (…) Asa se explica faptul ca, pe aceasta tema interjectiile unei batrane analfabete ne spun mai mult decat jargonul filozofului.

Sa-ti tainuiesti suferinta, sa o degradezi, transformand-o in voluptate – smecherie a introspectiei, tertip al celor delicati, diplomatie a geamatului.

Dupa varsta de treizeci de ani, interesul nostru fata de evenimente ar trebui sa nu fie mai mare decat acela al astronomului fata de barfele marunte.

Staruinta pe care am pus-o in combaterea fascinatiei sinuciderii mi-ar fi ajuns cu prisosinta ca sa-mi castig mantuirea..

Ce pacat ca, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie sa treci prin credinta!

Numai optimistii se sinucid si anume aceia dintre ei care nu mai pot fi optimisti. Ceilalti oameni, cei care nu au nici un motiv ca sa traiasca , au cu atat mai putin vreunul ca sa moara.

…delirul ii da sufletului putinta sa se gospodareasca prin extindere

Ce ispititoare ar fi bisericile daca in ele n-ar fi si credinciosii, ci numai acele crispari ale lui Dumnezeu despre care ne glasuieste orga!

Doua cai se deschid in fata barbatului si a femeii: ferocitatea si indiferenta. Totul ne arata ca o vor alege pe cea de a doua, ca nu va avea loc intre ei nici o lamurire a lucrurilor si nici o despartire …..

Muzica e refugiul sufletelor pe care le-a ranit fericirea.

Muzica, sistem al formulelor de adio, evoca o fizica al carei punct de pornire nu ar fi atomii ci lacrimile.

Daca Noe ar fi avut darul de a prevedea viitorul, e neindoios ca si-ar fi scufundat corabia cu mana lui.

Evolutie: azi Prometeu ar fi un deputat din opozitie.

Orice fel de indignare – de la bombaneala la luciferianism – marcheaza o oprire in evolutia mentala.

…istoria e reductibila la o clasificare a politiilor. Ce altceva studiaza in fond istoricul decat conceptia pe care oamenii au avut-o despre jandarm de-a lungul veacurilor?

Nazuinta mielului de a deveni lup sta la originea majoritatii evenimentelor.

Toate calamitatile – revolutii, razboaie, persecutii – provin dintr-o aproximatie inscrisa pe un stindard.

Exista mai multa cinste si rigoare in stiintele oculte decat in filosofiile care atribuie un “sens” istoriei.

Numai o minte plina de crapaturi ca un zid vechi poate avea deschideri catre lumea de dincolo.

Secretul adaptarii mele la viata? Am schimbat disperarile asa cum schimbi camasile.

Asist ingrozit la slabirea urii mele fata de oameni, la destramarea ultimei legaturi ce ma mai unea de ei.

Adevarul? Se afla la Shakespeare; un filozof n-ar putea sa si-l insuseasca fara sa zboare in tandari, cu sistemul lui cu tot.

Cand in Pomul Cunoasterii o idee e indeajuns de coapta, ce voluptate sa te strecori in ea, s-o rozi ca un vierme si sa-i grabesti caderea!

Fiecare om cu nebunia lui: a mea a fost aceea de a ma crede normal, periculos de normal….