Parcurgând romanul de anticipație „1984” al lui George Orwell, te surprinde in primul rând stilul direct ,rece, in care parca un martor ocular iți relatează „face to face” ce se întâmpla.
In nici o alta carte regimul totalitar nu a fost ilustrat mai limpede decât in acest roman unde viitorul văzut de Orwell va deveni realitate.
Neolimba adică „limba de lemn”, privirea „Fratelui cel mare” care te urmarea pretutindeni (Nicolae Ceausescu nu a trădat nici el asteptarile in acest sens, in toate fabricile, întreprinderile ,birourile, almanahurile fata lui zâmbitoare instiinta tovarasii despre progresele uimitoare ale Patriei si Partidului),lozincile, teroarea sunt descrise cu o precizie uimitoare ,fiind caracteristicile principale a ceea ce va fi cunoscut in Istorie ca Perioada Comunista.
Cine este oare „Fratele cel mare”? Răspunsul îl aflam privind cu atenție dictatori precum Hitler,Stalin,Kim Ir Sen, Mussolini sau odiosul Ceausescu.
„1984” nu este o utopie , nu este nici măcar un roman science-fiction deoarece pornește de la premise istorice, ci este si a fost o profeție peste decenii.
Popoarele aflate sub regimurile totalitare raman cu sechele, sunt isterizate, vorbesc in șoapta (Securitatea asculta întotdeauna!).Imaginea pe care acești tirani vor sa o raspandeasca in lume este insa a poporului fericit, muncitor, aflat intr-un progres continuu, in care clasa proletara erupe de fericire sub conducerea „stăpânului”.
Deja celebrele ode închinate dictatorilor despre care cu ceva timp in urma nu puteai sa spui nimic, stârnesc astăzi zâmbete triste(cel mai puternic cult al personalitatii a fost evident cel al lui Stalin-„erou militar”,”geniu politic”).
Zvârcoleala lui Winston eroul principal al romanului „1984” , intr-o societate opresiva si birocratica ne duce cu gândul la motivul kafkian al labirintului, numai ca monologul interior „explodează” intr-un reportaj viu ce descrie evoluția naturala a individului care-si regaseste latura umana,incepand sa redevină om ,renuntand la a mai fi „robot” ,împotriva sistemului.
Departe de a avea un mesaj anarhist, se remarca un alt exponent al aceleiași idei si anume lupta constiintei umane in speranța dobândirii libertatii in filmul „The Wall” a cărui coloana sonora a fost realizata integral de celebra formație rock Pink Floyd.Filmul este intr-un fel aidoma cartii lui Orwell –un strigat disperat al ființei care „se trezește” inabusita in plasele totalitarismului.
Celebra piesa „We don’t need no education” extrasa după albumul cu același nume-„The Wall” ramanand „ever green” , un mesaj al unei generații peste decenii.
Orwell a fost un clarvăzător peste veacuri demonstrând prin aceasta capodopera scrisa in anul 1948( ’84 este ’48 inversat) ca intradevar – istoria se repeta.