Aceste rânduri au fost inspirate de un anunt din revista Șapte Seri în care se preciza că la sfârșitul lunii iulie va fi organizată o școală de vară pe acest subiect destinată tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani. Nu reușesc însă să înțeleg de ce este atât de importantă vârsta biologică într-un astfel de dialog. Poate voi avea și eu parte de o lămurire valabilă diferită de uzatul "d-aia".
Poate va întrebați ce mi-a venit să scriu despre asta? Ei bine, m-am gandit că este o problemă de mare actualitate.

Am citit undeva că există printre noi oameni care mor la 20 de ani, și așteaptă să fie îngropați pe la 80. Aceștia pot fi întâlniți zilnic pe stradă, la cozi, în sălile de clasă sau la facultate. Cărui fapt se datorează această "moarte"? Cred că în primul rând aceasta constituie rezultatul lipsei valorilor și în ultimă instanță a motivației care să-i facă în fiecare zi să-și dorească să fie mai buni.

Daca stai să te uiți puțin în jurul tău la ce se întâmplă nu trebuie să fii un geniu ca să observi că jertfa revoluționarilor capată cu fiecare zi ce trece amprenta zădărniciei. Acel gest mucenicesc din decembrie 1989 a reușit să dărâme falsele valori ale comunismului la nivel oficial, dar n-a reușit să doboare sistemul care și-a schimbat numai blana păstrându-și colții și ghearele în forma cea mai bună. In trecut totul era extrordinar pe hârtie acum este cam tot la fel numai că limbajul de lemn comunist a fost înlocuit cu altul de tip occidental. Biata limba română nu mai face față la avalanșa de neologisme printre care se infiripă din ce în ce mai multe cu parfum de "furculision" (printare, listare, daunlodare și "listingul" poate continua).

Dacă nu te-ai lămurit cum stă treaba cu valorile poți să le cauți fie pe net, fie cu telecomanda la televizor unde s-a făcut cu mare tam-tam un fel de clasificare a filmelor pe căprării de la cu acordul părinților până la cele la care nici dacă ai minim 18 ani n-ar fi indicat să te uiti. Ce este ciudat totuși ? Faptul că știrile în care se face propagandă la viol, crimă, jaf armat, proxenetism, prostituție, distribuție de droguri, spargeri, accidente și alte nenorociri sub pretextul filmarii cu camera ascunsa sau a reportajelor șocante(vezi știrile de după amiază și cele de seară) nu sunt catalogate în nici o categorie astfel încât practic oricine se poate uita fără nici un fel de probleme. Aaa …și mai sunt unele știri în care se face public faptul că există profesori care iau șpagă de la elevi sau care vin beți la cursuri sau care privesc într-un fel nepermis elevele facându-se abstracție de faptul că în ziua de azi mita este ceva subînțeles oriunde te-ai duce, știut fiind de fapt că șpaga are o tradiție foarte veche la români. Toți sunt obișnuiți ca oriunde se duc să dea ceva pentru a obține ce-și doresc. Oricum cine crede că ceva pe lumea asta este gratis se înșeală amarnic pentru că orice lucru are prețul lui, iar de cele mai multe ori acesta nu reprezintă o sumă de bani. Este vorba de faptul că Dumnezeu ne deschide în cale tot felul de uși, nouă ramânându-ne doar liberatea opțiunii. Orice drum am alege suportăm niște consecințe, care de fapt reprezintă prețul.

Bine, bine….dar acum vine întrebarea unde se găsesc adevaratele valori?
Eu cred că primele dintre acestea se află prin educația primită în familie, în așa-numiții șapte ani de acasă, pe care mulți dintre noi iau cam pierdut sau nu iau servit.

Apoi teoretic cel puțin acest sistem de valori ar trebui să se completeze în anii petrecuți în instituțiile de învățământ și în relațiile cu ceilalți.

Până la revoluție mizeria în care trăiau românii ajunsese oarecum uniformă. De la revoluție încoace însă ea este din ce in ce mai evidentă ca și acneea juvenilă. Când corupția a ajuns să fie ridicată la rang de lege, când nepotismul și cultivarea mediocrității în funcții de răspundere devine un mod de viață nu este prea greu să-ți imaginezi încotro ne îndreptăm….

Răspunsul tinerei generații la actuala stare de lucruri se vede tot în stradă și mai ales în mijloacele de transport-numărul mare de bătrâni raportat la cel al tinerilor+conversații de genul:

Întrebare : Ce-ai de gând să faci după ce termini?

Răspuns : Păi, m-am gandit să-mi găsesc și eu o bursă și să plec din țară…pentru că aici nu este de trăit…

Și au dreptate… Cum să trăiești cu leafa garantată de stat, să-ți găsești un servici când ți se cere deja experiență profesională, să-ți faci o casă și …culmea!… să mai îndrăznești să faci și copii… Aceste obiective sunt practic imposibil de atins în totalitate, pentru că practic trebuie să renunți la unele dintre ele…Vrei casă și mașină atunci ai varianta unui job cu program de 16 ore în regim privat, bine plătit, însă nu mai ai timp nici să-ți saluți tovarășul de compartiment din motiv de extenuare așa că adio copii. Vrei copii și familie, dacă ești femeie poți să-ți iei adio de la carieră.

Acum pentru că îmbătrânirea populației a atins cote alarmante guvernoii s-au gandit sa încurajeze natalitatea cu cele 6 milioane de lei pe luna pentru fiecare copil născut… Ghiciți cine o să se multiplice? Răspunsul este tot pe stradă respectiv în intersecții la cerșit sau la spălat de parbrize și în faza de "dă și mie" în mijloacele de transport.

Problema este că atîta vreme cât sunt mici pot foarte ușor să câștige pe zi mai mult decât un cercetător din sectorul bugetar și chiar decât un profesor.

Apropo, pe Calea Moșilor sunt destul de mulți cerșetori și să știți că cei care dau de regulă contribuie în medie cu 10000 de lei fără să se gândească unde se vor duce acei bani (alcool, droguri, aurolac), la 20 de generoși zilnic se poate face o socoteală simplă cât înseamnă într-o lună. Ce ar trebui să ne ingrijoreze este faptul că vor ajunge la o vârstă la care se vor servi singuri dându-le în cap celor care au fost generoși cu ei cândva.

Oare nu există nici o soluție?

Soluții ar fi și încă multe… numai că trebuie să existe persoane care să fie cu adevărat interesate de soarta țării în care trăiesc și a poporului din care până la urmă fac și ele parte…Din păcate fiecare este interesat numai de sine iar această orbire narcisistă împiedică practic existența unei comunicări și construirea unei relații transparente bazate pe dialog real (m-a prins și pe mine limbajul înțepenit).

Eu cred că unicele valori reale ale umanității au o vechime de 2000 de ani și se află rezumate în cele 10 porunci biblice.

Daca fiecare dintre noi s-ar analiza și ar incerca să respecte aceste legi lumea ar fi mai bună, îndrăznesc cu smerenie să spun că poate în acel moment am putea zări o frântură din Raiul pierdut.

Concret ar trebui ca acest dialog să nu fie restrictionat prin limita de vârstă deoarece este un mare pacat. Gândiți-vă numai că viața este un lung șir de lecții, din care fiecare ar trebui să-și ia porția de întelepciune, iar asta înseamnă în ultimă instanță educație.

Eu mă simt încă studentă deși alții de vârsta mea pretind că deja le știu pe toate și că nu mai au nimic nou de aflat. Încerc să învât cât mai mult și-mi dau seama că știu din ce în ce mai puțin, iar timpul pe care-l mai am devine din ce în ce mai scurt.

În afara de asta practic primul metor și preot al fiecăruia dintre noi a fost mama care ne-a născut, iar celălalt înger păzitor trimis de Dumnezeu a fost tatăl. Nu credeți că ar fi și ei interesați să se implice cumva? Apoi mai cred că ar trebui trași de mânecă și zguduiți serios factorii de decizie ai neamului adică guverananții și cei care se ocupă de așa-zisa reformă a învățământului, care din păcate se înscrie însă în conceptul adoptării "formei fără fond".

Ar fi grozav dacă acest dialog nu s-ar reduce numai la o vorbărie stearpă și un cărțoi gros și s-ar concretiza și într-un set de măsuri care să fie aplicate și cu bâta la o adică, metaforic vorbind.

Acesta a fost of-ul meu.

Imi cer scuze că stilul meu nu este tocmai unul academic, dar am simțit nevoia argheziană de a "urla" ceea ce simt.

Sper sa iasa si ceva bun din asta.


Avem nevoie de miracole și de iubire, iar asta cred că stă numai în puterea și energia noastra a tuturor ajutati de Dumnezeu.