am așteptat un timp și mai aștept, dacă e cazul
ca să răspunzi la întrebări pe care n-am să ți le pun
și ca, apoi, s-ascunzi sub gândurile tale-obrazul
la care simt c-am început deja să nu mai fiu imun.

și dac-ar fi să-mi spui c-am așteptat destul și fără rost
că totul e uitat de mult într-o fotografie
s-ar frânge lumea peste noi și peste mâna ce-a fost
atât de caldă și poate nu cât ar fi vrut să fie.

mi-aș aminti în grabă de crengi și cum zăpada pe ele
stătea nemișcată și asculta cum oftezi a durere
lângă ziua de mâine și lângă nopțile mele
în care simt deja c-am început să nu mai am putere.

acum urcă pe visele mele și-atinge-le creasta
e tot ce poți face într-o noapte ca asta.




hans zimmer-tennessee