Stau in pat, pregatit sa ma culc.
Tocmai am citit ceva ce mi-a facut pofta de a visa. Sunt obosit si dornic de a visa cum nu am mai facut-o.
Iar pielea ma mananca cum il mananca pe un cal viermii din ochi.
Ochii imi sunt profund afectati de becul aprins din camera, care nu m-a mai deranjat niciodata. Dar acum parca eul meu, traind in intuneric este asaltat de lumina alba ce il arde.
Zgomotele sunt amplificate, vorbe fara sens in jurul meu imi rezoneaza in creier si nu pot sa scap de ele, de parca aceste cuvinte fara sens rostite de trei voci, fara idee mi se plimba pe suprafata fiecarei circumvolutiuni.
In camera se simte un miros de portocale care imi irita nasul de puternic ce e, desi cojile sunt in cealalta parte a camerei.
Si ce gust groaznic am in gura. Gust de tigara, de nemancare, de propriul corp, doar ca acum il simt inzecit.
In camera cineva rupe o foaie de hartie. Am simtit de parca ceva din mine s-a rupt odata cu foaia aia alba. Si atunci sar din pat si ies pe hol cu cele trei voci fara idee.
Devin si eu o voce fara idee, care bea un pahar de vin (ce are un gust groaznic).
Fumez o tigara ce ma ameteste intr-un mod teribil, fiind si obosit, dar imi creeaza din nou o profunda senzatie de rascolire a simturilor.
Urc din nou in pat si adorm dupa nu stiu cat timp, innebunit in propriul corp de propriile senzatii abnorme.

Acum e dimineata si tot ce ramane din seara precedenta e dorinta arzatoare de a visa.
Dar, cine stie, poate am visat!