agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romānesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2178 .



Nimicul
personals [ Thoughts ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [chiasma ]

2005-01-23  | [This text should be read in romana]    | 



Sunt un nimic pierdut intr-o vale uscata, fara viata... nici valea, nici eu. Nu sunt decat o pata de sange care vorbeste, asa cum gandea odata Nichita Stanescu. Nimicului i-au obosit picioarele de atata umblat in zadar. A inceput sa se desfaca in lacrimi crispate... De altfel, ca orice nimic. Si totusi, nimicul poate fi totul. Dar nu in acest caz. Nimicul pierdut si de negasit se scurge, alunecand usor pe valea secata si indreptandu-se spre albia fostului rau. Nici un nor de ploaie, nici o adiere racoroasa. Doar caldura. Peste tot, canicula. Uscaciune. Sete neadaptata. Moarte. Nimic. Si totul este altfel. Zilele nu se mai succed, este numai intuneric, un zat nocturn de nepatruns. Doar o stea, acolo sus. Nimicul sta si o priveste. O stea atat de rece, de rea, de dura, dar atat de stralucitoare, atat de superioara, atat de sus... Si caldura. Nimicul nici nu se gandeste sa o atinga, pt ca stie cat ii e de inferior, de mediocru stelei puternice si orbitoare de atata mandrie. Doar steaua mai troneaza in intunericul nimicului, care a intepenit, contempland-o. O mandrie si un egoism atat de aprig... Nimic nu se aude. Se simte doar puterea covarsitoare a stelei verzi. Nimicul e negru, mediocru, abject, steaua e verde, superioara, mandra. Si canicula. Pana se vor prabusi impreuna. Pana vor sta fata in fata, pana se vor judeca. Atunci stralucirea stelei se va topi treptat, se va face tot mai mica, mai rotunda, va invata e la nimic ce inseamna sa fi engru, mediocru, abject, pana se va topi culoarea de tot. Si nimicul va fi si mai singur. Singur in vecia inevitabila. Va fi inconjurat de banalitatea neagra... Pana va rasari o stea alba, de zapada, dar calda, care ii va da sperante nimicului de a ajunge cineva, de a se metamorfoza treptat. Si atunci lumea se va schimba. Si nu va mai fi atat de cald. Vantul va adia lin...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!