baal este gol si înconjurat de clovni, de femei ușoare și de spectatori. surprinzător și îngrozitor de tânăr, are fața sculptată după cele patru vise, are respirația violentă și mersul unui prizonier. în clipele de extaz pare un Iisus răstignit, senzual până la epuizare, cade ca mort după fiecare act, incălecat de brațe, încătușat cu picioare jilave.
lângă el, toți oamenii par din alte epoci decât a lui, ei au jobene, ele fuste, el doar o pereche de pantaloni firavi, care dacă ar mai cădea încă puțin i-ar lăsa la vedere cele rușinoase. pare divin și vulnerabil în același timp când se mișcă pe scenă parcă în aplauze.
baal se tratează cu excese, cu femei și cu strigăte. pentru el lumea începe mereu cu următorul pas și se termină cu ultima femeie.
lumina nu se atinge de el decât colorată, dezbrăcată de numeroasele paravane care îl ascund. îl caută printre cearșafuri, în dulapuri și pe sub pat. baal nu e. zace beat, între luminile lui, dezgolit obscen și parcă descărnat: ca un copil al iadului se adună de pe jos amețit . când piesa se termină, baal iși pune o camașa și se ascunde până la reprezentația următoare. acum baal mai trăiește doar în ochi.