Normal, tot la tine mă gândesc
S-a deschis sezonul de vânătoare, știai?

Da, urmele se pot pierde în zăpadă
Dar mirosul rămâne același
Fiara hăituită,
Nu vreau să mai simt nimic
Poți chiar să mă bați
Să urli
Să arunci cu pietre
Fiara hăituită de tine se ascunde.
Pe undeva își ține răsuflarea
Tenebrele se zbat
Dincolo de pleoape
Cerul negru se închide treptat
Nu, nu va răspunde.

E seară, deși nimeni în jurul meu n-a murit
Cu toate astea se stinge undeva o aripă.