as fi dezvelit pe rand
ascunsele-mi pacate de unica folosinta
in trupul fiecarei femei in care ma pierd
ca un vant tacut,
ca o cuneiforma
surpandu-mi malurile peste ideea de tu
dar iti plecasera lunile anului din ochi
parea sa nu fie loc decat pentru un veac de singuratate rosie,
ori de vreo neasteptata intamplare
fierbinte ninsoarea fugea in
anotimpurile dintre noi,
alungandu-ne somnul
prin zodii
hasurate asteptari, ocolite ploi verzi
vrei sa ma nasc intrebam
nu tin nici o promisiune in palma
doar irisi carpindu-mi genunchii juliti
o mare inecata in mine netrecuta
de nici o luntre, nestrabatuta de vreo punte
si o drama

tu strigai nearticulat, repetent
minteai ca nu ma cunosti
cu distantele adancite in tine acutizat
asculta femeie spuneai
si-n taceri interioare sa-ti urmezi fiirea
nu prin intrebari sa-ti arcuiesti deznadejdea tremurat
nenascuto

ajunsesera gandurile sa-si vorbeasca intre ele
in timp ce mai plecam cu treburi
deveniseram posesorii greutatii noastre in aur
orasele se facusera prea mici
granitele se ascunsesera in muntii inalti
tu te duceai la concurs
eu terminam de crosetat ultima idee
si iata
povestea se petrece sub ochii nostri
o aseman cu realitatea
ca un citit pe intuneric cu ochii inchisi
ca o nadejde
ca o neputinta