Cand fulgii albi de nea ai timpului astern riduri pe fata mamei, in lacrimile noastre se oglindesc sentimentele pure pe care le avem fata de cea care ne-a daruit lumina vietii.
Purtam fiinta mamei peste tot, ea este acea parte din noi care creeaza puritatea iubirii.Tot ce este alb in noi vine din esenta sufletului mamei.
Spre deosebire de iubirea senzuala care se murdareste prin actul erotic, iubirea de mama coincide cu iubirea fata de mama intr-o simbioza care purifica sentimentele si gandurile maculate de interactiunile cu lumea.
Iubirea mamei este un paradis in care traiam si din care am fost expulzati prin uitarea asternuta peste icoana mamei, cand problemele si problematica vietii ne consuma energia si reorienteaza gandurile dinspre calmul sufletesc al dragostei fata de mama spre incrancenarea luptei cotidiene.