daca nu va vina sa credeti atunci va rog eu sa credeti ca nimic nu poate fi mai trist decat durerea din el si ruptura din mine, dar poate ca exagerez asa cum mi se spune mereu... Am totul , asa mi se spune, dar oare totul e ceea ce-mi doresc sau poate vreau ceva doar pentru mine?
cate confuzie, asa ma vede lumea, dar daca nu as sti ce vreau cum as putea sa continui sa respir si sa nu renunt?
daca ar fi sa reiau viata si sa retraiesc unele clipe, tu ce crezi iubite?, as schimba ceva din lumea asta a mea stiind ca exista sanse sa nu te mai intalnesc... dar daca as schimba ceva nu ar insemna ca eu din viitorul meu schimbat nu as mai fi eu din prezentul meu complicat?
nu mai inteleg nimic si cateodata nu cred ca vreau sa mai inteleg ceva pentru ca de fiecare data cand cred ca lucrurile merg asa cum trebuie si cand sper ca in sfarsit dupa clipe sfaramate voi obtine ceea ce vroiam vine cineva... mereu... si ma arunca din nou in noroiul durerii de lume si de ura. si desi incerc sa uit si sa trec , memoria e scurta (ce porcarie) dar inima nu se mai vindeca si durerea se instaleaza (ca o tumoare) si intr-o zi (ca aceeasi tumoare) va veni si ma va lua. astept...