Incep sa ma confund cu miile de cioburi in care chipul meu este perfect conturat, pana la ultimile detalii. Sunt eu pretutindeni, in stanci, in apa, in nori,in scrum... asemenea Creatorului. Creatia sa divina s-a transformat peste noapte in existenta mea mizera pe care o duc cu greu de pe o zi pe alta. Totul e perfect in jurul meu mai putin eu, caci scopul meu este sa urasc aceasta perfectiune odioasa.
Este banal faptul ca sunt nevoita sa imi exprim sentimentele in clisee specific adolescentine si ca toti cei din jurul meu imi iau modul de a gandi in gluma considerand acest lucru o simpla faza a tineretii. Cateodata chiar eu sunt motiv de ras pentru mine insami. Poate asa e... poate nu sunt decat o infima particica din intrega mentalitate revolutionara a tinerilor de azi, de ieri, dintotdeauna.
PACE PE PAMANT! Pace intre voi... muritorii de rand. Voi cei ce nu constientizati sclavia in care traim... O tu prea marite Creator! Mult prea inteleptule... e placut sa vezi cum niste creaturi primitive ca noi se zbat sa afle adevaruri despre geneza, despre Imparatia ta si a "Celui de jos". Ei bine eu nu dau doi bani pe creatie pentru ca nu fac parte din ea, caci eu m-am nascut din nimic. Eu sunt Dumnezeu, eu sunt Diavol. Eu sunt binele si raul, Raiul si Iadul. Sunt un ZERO absolut, iar daca vei inmulti eternitatea cu infinitul vei da de mine. Sunt omniprezenta. Ce hilar. Detin o asemenea putere si totusi ma tem de propria-mi umbra. Eu si cu mine ne aflam mereu in antiteza.Intuneric si lumina.Eu sunt eu.Voi sunteti EU. Tu cine esti? Vrei sa vezi moartea cu ochii? Deschide-i larg si priveste-ma.Acum stii cine sunt? Ce bine...atunci spune-mi si mie caci eu nu stiu...