Dragi iubitori si creatori de poezie,

M-am intrebat intotdeauna daca o fi adevarat ca exista solidaritate si intre literati, ca uneori fac gesturi de-o frumusete sublima, am auzit povesti incredibile. Ar trebui sa facem o antologie de gesturi frumoase ca sa spulberam sau sa punem in umbra truismul ala care zice ca scriitorii se mananca intre ei.
Vreau sa va spun povestea unui mare iubitor de poezie, aflat intr-o suferinta cumplita.
Sunt oameni pe care incepi sa-i iubesti chiar inainte de
a-i cunoaste. Asa mi s-a intamplat cand am auzit povestea lui Ilorian, varul sotului meu.
Era copil cand a aflat ca sufera de distrofie musculara progresiva si ca nu exista tratament. Va trai intr-un carucior cu rotile, muschii i se vor atrofia treptat treptat si va muri probabil prin stop cardiac. Au trecut multi ani de atunci si se incapataneaza sa traiasca. Va implini 40 de ani, citeste si scrie poezie. A incetat insa sa mai spere ca poate publica. Asa ca scrie pentru sertar si pentru tinerii care vin la cenaclu.
Boala lui eu o consider un blestem, o mare nedreptate, el, o binecuvantare. Al doilea blestem e o nefericita asezare geografica, traieste intr-un sat in care nu exista centrala Romtelecom, iar semnal Connex doar pe varful dealului. De internet nu s-a auzit, televiziunea prin cablu a ajuns acum doua luni.
Va dati seama cum e? Nu se poate, e mult prea mult pentru o fiinta omeneasca!
Dar sa va dau si o veste buna: izolarea nu e totala, semnalul slab permite totusi transmiterea de mesaje sms. Stam uneori de vorba prin mesaje ore in sir, am ajuns la un sistem de prescurtari teribil, o sa inventam o noua stenografie!
Si acum sa marturisesc o impostura: eu m-am logat aici sub numele lui, am editat cateva poezii si o biografie, dar nu m-am priceput sa atrag atentia asupra lui, n-am stiut sa fac un eveniment.
Intentia mea a fost sa-l scot din izolare, sa-i gasesc cativa prieteni, sa-i indulcesc putin singuratatea. Nu stiu cat de mare poet e el, dar ma inchin in fata suferintei lui. As vrea sa primeasca scrisori de la voi, i-am povestit ce frumos e pe aici, as vrea sa-i trimitem, scoase la imprimanta subiecte antologice, cu replici spumoase, la care am ras cu lacrimi sau am plans induiosati.
Sau sa-i trimitem cateva carti, nu si-a mai cumparat demult, era tare suparat ca nu si-a mai primit indemnizatia de insotitor din octombrie, menajera il ameninta ca pleaca, locuieste doar cu tatal lui, batran si bolnav.
Cel mai frumos cadou, la care nici nu viseaza, ar fi o vizita la Bucuresti, o invitatie la cenaclul ala faimos, unde e muzica buna, si poezie multa, si oameni cu inimile in palma.
Nu stiu cum sa numesc acea senzatie de comuniune cu alti oameni asemenea tie, acea vibratie impreuna, impresia ca ei te accepta si pe tine,desi vii de departe si nu esti chiar la fel cu ei pe alocuri. Aceasta Senzatie am putea sa i-o facem cadou, ar fi cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodata. Ce ziceti, dragi prieteni, ne incumetam?
Eu sunt Mariana, verisoara lui, mamica a doi copii mici, casnica si visatoare, indragostita de situl asta iremediabil si definitiv.
Nu-mi permit sa cer stele, dar pot sa va rog sa circule intre voi acest mesaj? E o cerere de ajutor, mi-e jena ca fac asta, dar il iubesc si nu-l mai pot ajuta doar eu. Nu stie de acest demers si sper sa nu afle.
Atat de mult as vrea insa sa se opreasca postasul la poarta lui cu o tolba de scrisori si sa zica:”Ce-ai facut ,mai Iloriene,de-ti scriu atatia oameni?”
Adresa lui:Ilorian Paunoiu, com Popesti,sat Meieni,jud Valcea,cod
Tel 0726913377 numai pentru sms