Ai pierdut vreodată vreun tren?
Uite-așa, să îl vezi cum se duce,
Sacadând cel mai vârstnic refren,
Chatanoogă cu aripi caduce.

Ai pierdut vreodată vreun ceas?
Uite-așa, să îl vezi cum se scurge,
De nisip liniar fără stas,
Frământându-ți căderi demiruge.

Ai pierdut vreodată un flec?
Uite-așa, să îl vezi cum se sparge,
Razvrătind caldarâmul zevzec,
Luându-ți velele de pe catarge.

Ai pierdut vreodată un om?
Uite-așa, să-l vezi stană de piatră,
Să se facă din munte atom,
Să se facă din flacară vatră...

(Tutz, Gara de Nord, Bucuresti, 30 iunie 2004)