ce-ar fi să-ți scriu cele o mie și una de poeme pe care ți le-am promis
din fiecare s-ar scutura de simboluri tot felul de fluturi pe care poetul și prietenii lui i-au formolizat neștiind că nu poți să păstrezi zborul decât la temperaturi foarte înalte

ți-aș scrie neapărat și despre moartea din păsări, apoi despre nori și curcubeie și ploi, despre una și despre alta până s-ar termina toată hârtia. cele mai frumoase poeme ți le-am scris pe hârtie igienică folosind dermatograful blue navy. apoi le transcriam cu mâna stângă pe tegumentul tău inflamat și friabil.
așa am învățat să caligrafiez neputința.
nu mă mai recunoști pentru că nu mai am aceeași dispoziție de a dansa pe sufletul tău lunecos. acum dorm în casa noastră de lemn. ea mocnește în mine amenințând cu un incendiu distrugător, dar eu nu mă mai sperii de atât. am un vecin care mă ajută să sparg nopțile. îmi aduce aminte că aș putea să mor mâine și mă salută de trei ori pe zi, după prescripție. asta mă face să cred că pot să mă apuc să-ți scriu cele o mie de poeme de dragoste chiar de aici de pe marginea șoselei kilometrul zero. acasă.

poate că mâine îți voi povesti cum un pescar a îmbătrânit crezând că prinde mereu același pește pe care-l arunca de fiecare dată înapoi spunându-i că el are doar o singură dorință .