De ce ne inecam in dulci visari,
Ce rapeste un sulet greoi dintre realitati?
Cum putem trai fara cuvinte,
Ce ne imbata ca ambrozia zeilor?
Care este secretul unei vieti linistite
In zbuciumul neintrerupt al jocului ielelor?
Ne cufundam precum epave
In malul mizeriilor lumesti.
Fugim de toate si de toti,
Ne-ascundem sufletul prin gropi,
Ne taraim pe coate si pe branci,
Dorind mereu s-ajungem cat mai sus.
Dar cu ce pret...? Cu pretul viselor...si-a
fericirilor de-o clipa, a bucucuriilor de-o zi,
a iubirilor de-o viata....La nesfarsit.