Teoria pasului

Deunazi vorbeam, intr-o pauza de tigara, cu unul din colegii de birou despre caderea lui Hitler si refacerea Germaniei de dupa razboi. Dintr-una intr-alta, s-a ajuns cu discutia in punctul in care, zicea colegul meu, oameni au fost manipulati in acelasi fel in care a facut-o Hitler, dar intr-o alta directie. Nu voi face acum o dezbatere pe tema reconstructiei Germaniei postbelice sau a disciplinei de care au dat dovada intotdeauna nemtii, ci am sa incep doar de la acest subiect. Interesanta a fost pozitia dezaprobatoare a tuturor celor care participam la discutie fata de ideea manipularii, indfierent de forma prin care aceasta e facuta.
Paradoxal, desi cea mai mare parte a oamenilor recunosc manipularea la care au fost supusi altii inaintea lor si o dezaproba, nu sunt totusi in stare sa recunoasca manipularea la care ei insisi sunt supusi.
Vorbim de foarte multe ori de "libertate", dar nu indraznim sa mergem inca un pas in descoperirea ei. Toti, sau majoritatea ne simtim constransi de conditiile de munca, trai si asa mai departe
si atunci cand se iveste ocazia, ne plangem. Ne plangem ca nu este asa cum am vrea sa fie desi, practic, nu ne tine nimic legati de actualul loc de munca (e doar un exemplu, acelasi mod de gandire putand fi aplicat oricarui domeniu care ni se pare nesatisfacator), ne plangem ca am putea trai altfel si totusi lucrul acesta nu se intampla. Nimic nu "se intampla". Daca vrem ceva, atunci treuie sa FACEM ceva pentru ca ceea ce vrem sa "se intample". Suna aiurea, nu? Si totusi asa e!
M-am departat putin de ceea ce voiam sa exprim, asa ca voi reveni. Am scris ceva mai sus ca nu suntem liberi. Desi avem iluzia libertatii, nu suntem totusi liberi. Vorbeam de manipulare.
Manipularea si lipsa libertii merg mana in mana in zilele noastre.
Daca ne gandim la libertate ca si lipsa ingradirilor evidente (libertate de miscare, de vorbire, etc), atunci suntem liberi, dar daca ne gandim la alte constrangeri, vom constata ca nu suntem.
Spre exemplu -veti spune cu siguranta ca nu e cel mai bun exemplu, dar urmariti pana la capat ideea- libertatea de a ucide. Suntem liberi sa o facem? Nu. Este la indemana oricui sa ucida pe cineva, dar societatea ne-a invatat (o forma voalata de manipulare) ca "NU E BINE". Daca ucizi, vei fi pedepsit. Si astfel ajungem la PEDEAPSA. De teama acesteia, inca de mici, ne ferim sa facem anumite lucruri, pe care altfel am fi tentati sa le facem. Ni se spune mereu "NU fa aia" sau "NU fa cealalta", iar noi NU facem. Este manipularea prin NU. Imi veti spune "si ce-i dom'le rau in asta? Ce-i rau in a avea disciplina, in a NU face lucruri rele?". Din start mi-ati luat o parte din "libertatea personala", pentru ca dumneavoastra ati hotarat in locul meu ceea ce este bine sau rau. Tot astfel, la randul dumneavoastra ati fost si sunteti privati de foarte multe libertati.
O alta forma de manipulare este manipularea prin exemple. Cu totii ne uitam la fileme si emisiuni TV. Unul din colegii cu care eram in pauza chiar a subliniat acest aspect. Foarte multe filme artistice (majoritatea, daca nu toate, americane) prezinta situatia omului indragostit de munca, sau dependent de cariera profesionala. Un el sau o ea care renunta la viata familiala pentru a-si dezvolta cariera profesionala, desi pe plan personal, sentimental, sufera de-ti vine sa plangi cu lacrimi de crocodil. Pusi in situatia de a alege, cei mai multi dintre noi isi vor aminti cel putin un film in care intr-o situatie asemanatoare eroul principal a ales cariera. Si cat de bine i-a mers dupa aceea!
Sunteti liberi?
Ati stat vre-o data sa va ganditi la "libertate"?
Ati cunoscut macar o singura persoana in viata dumneavoastra despre care sa spuneti ca a fost cu adevarat libera? Eu cred ca nu.
In incercarea mea de a gasi libertatea mi-am pus tot felul de intrebari si de probleme. Am realizat ca intr-o lume ca a noastra nu putem fi vreo data liberi. Suntem prinsi in acest sistem si singura libertate de care vom putea avea vreo data parte este libertatea pe care sistemul o admite. Este o libertate controlata. O iluzie a libertatii, o nonlibertate.
Foarte multi oameni, din pacate, nu isi pun problema acestei libertati ci traiesc mai departe, perfect integrati in sistem, intr-o ignoranta uimitoare.
Ce vreau sa demonstrez prin ceea ce am scris acum? Nimic. Totul este evident, iar ceea ce este evident nu trebuie demonstrat ci doar scos la lumina.
Problema cea mai mare este insa ca nu stim cum sa gasim adevarata libertate si chiar odata gasita, ne-am putea adapta?
In exercitiul mental pe care l-am facut am incercat sa inlatur strat dupa strat tot ceea ce am fost in stare sa identific ca fiind manipulare (din partea societatii, din partea guvernantilor, din partea sefilor de la servici si asa mai departe). La un moment dat mi-am dat seama ca incet, incet am facut inca un pas si apoi inca unul si inca unul si tot asa, pas dupa pas, pana cand am renuntat. Si stiti de ce? Pentru ca indiferent cati pasi as face, tot timpul ramane inca unul de facut. Am libertatea de a continua sau de a renunta. Poate singura.