de-aici până-napoi
înconjurând lumea măcar o dată
pe după umeri ca un fular de cuvinte
trage de capătul ultimei răsuflări dintre litere
să deșirăm istorii și mai apoi peste o noapte să le rescriem
să alergăm năuci în jurul ideii absconse de glorie praf în ochi
recunoaștere datorăm adulație reciprocă marș aici e ograda mea
eu fac jocul și alte vietăți îmi cântă în strună ori brusc devin inadaptate
clienți garantați ai ruginitei mașini ce toacă sâmburii vieții mărunt
te temi să nu te îneci cu ei n-ai marjă de toleranță altfel
ți-e destul numele pe o bucată de hârtie cel mai adesea
poroasă trec peste el cu degetul muiat în scuipat
rămâne o dâră neagră de jeg din toată faima
ca de atâtea ori pân-acum râde timpul
îngânat de dune de pulberi
am crezut a fi fost

...in parietibus et portis semper videmus