frica mea de sange, de inima pulsand. groaza, aproape de lesin
mihnea imi ia mana cand adoarme si o vara sub el. in dreptul inimii. i-am zis ca nu pot s-o tin acolo, ca nu stiu de ce
dar nu pot

mi-a zis:

poate pentru ca te simti vie, si ti-e frica (s-o atingi pe ea)

gandeste-te ca e un cuptor...
ca e un unicorn colorat frumos

gandeste-te ca inima si unicornul se iubesc. unicornul o ajuta sa rezolve - si poti iar sa-mi pui mana la inima

... cred ca te bucuri ca-i adevarata! (inima)

... sau cand pui mana pe inima te simti trista?

- Care ar fi solutia?
- Sa-i scrii o poezie.
- Adica sa vorbesc cu ea?
-... sa-i vorbesti si sa asculti ce zice ea! ... fiindca am dat afara frica,...ai uitat?

(n-a uitat! in toamna, a avut o perioada, atunci cand cosmin incepuse scoala si gradinita fusese renovata si se schimbase cu totul, cand imi zicea intruna ca-i e frica... frica in drum spre gradinita... frica la intoarcere... am stat 3 zile cu el acasa, si mergeam impreuna, ajutandu-l sa recunoasca noua topografie. cand voiam sa plec, se agata de mine, ca o maimutica speriata... nu mai stiam ce sa fac. ultima zi, in drum spre casa, imi zice iar ca-i e frica. si-atunci i-am spus: stii ce, cred ca si frica a obosit s-o tot tii legata... ce-ar fi s-o lasam sa plece, sa-i dam drumul? uite, cand ajungem acasa, facem niste pachetele cu fricile noastre, si gata, le dam drumul... am vazut cum m-a privit: cu atata speranta! da' cum o sa impachetam fricile? habar n-aveam, dar i-am zis misterios: o sa vezi... am ajuns acasa, eram destul de efervescenta, hotarata sa actionez. m-am dus in camara, am luat cateva cutiute goale de margarina, pahare de iaut de diferite marimi, si i-am spus: hai sa ne alegem cate o cutie pentru frici... cum o vrei: mai mare, mai mica? si-a ales una gingasa delma. ei, mai departe? am adus hartii colorate si o foarfeca. i-am zis: acum vom decupa fricile. ia sa incep eu... asta e frica mea de gandaci - si am taiat o bucata mare de hartie galbena... asta e frica ca nu voi fi iubita: o taietura in zigzag... aveam o figura, atunci totul era posibil! ia si tu foarfeca si taie! asa a facut. am decupat de zor la frici: mai mari, mai mici, drepte, rotunde, deschise la culoare sau in floricele... intr-un tarziu ne-am oprit. gata. eram obositi si un pic mai liberi. apoi ne-am impachetat cutiutele, le-am pus funde colorate. mario mi-a sugerat sa facem schimb de cutii. i-am incredintat-o pe-a mea, iar el mi-a dat-o pe-a lui. dac-ai sti cum a dus-o la obraz si a sarutat-o! apoi a mers pe balcon si a rupt o muscata alba, si a pus-o la cutia cu fricile mele... ca iarba de leac... ce facem acum? l-am intrebat. le ducem afara! unde? le ingropam, mi-a zis. si ne-am dus si am luat nu o lopetica de jucarie, ci cazmaua adevarata a bunicului, si am iesit afara. ploua, am luat si umbrela. daca ne-am fi intalnit cu cineva, ...
am dat ocol blocului, el a ales locul: aici... aici, adica sub un piersic tanar. si am sapat, sa stii, de-adevaratelea. am pus cutiile acolo, apoi pamantul deasupra. mihnea, aici sub copac i le oferim lui Doamne-Doamne, sa faca el ce crede cu ele...poate le transforma in ceva frumos...si asa fricile noastre vor merge mai departe... si noi la fel...
si asa a fost... spre seara, gandindu-se ca a doua zi urma sa mearga la gradinita, mi-a zis: simt o mica frica,... voia sa zica: dar noi am ingropat fricile... mihnea, i-am zis, stii cum e? ca un val care vine si trece... priveste-l si lasa-l sa treaca...
si chiar l-a lasat. de a doua zi a mers singur la gradinita. eu incepeam serviciul.)