Ai văzut vreodată o căprioară sălbatică care nu a mai mâncat de atâta timp încât și simplul act de a bea apă i se pare chinuitor? Cu câtă durere se apleacă încet spre albie și își lasă descoperit firavul gât. Cu câtă ușurință stau la pândă fiarele și cât de ușor li se pare să atace sărmanul animal. E o stare de euforie simțită de toți cei implicați în lupta pentru supraviețuire. Și totuși dacă sărmana căprioară știe că va muri de ce se mai chinuie să bea apă? De ce este atât de mare nevoia ei de a supraviețui? Cât de puternic e acest sentiment de foame? Cât de înfometat trebuie să fii pentru a accepta chiar și să mori.
Nu am văzut niciodată om care să simtă o foame atât de mare. O foame atât de mare de ceea ce niciodată nu a avut. O foame sălbatică și dispusă la orice doar pentru a simți măcar odată gustul picăturii de apă pe buzele uscate. Și dacă nici frica nu ne poate opri atunci ce? Dacă aștepți oare nu va ploua peste tine fără a mai fi nevoie să te sacrifici? Cu câtă durere în inimă ești dispus să dai tot ce ai doar pentru ceea ce nu se știe cît te va ține. O picătură de apă este oare suficientă pentru a risca o întreagă existență? Gândul că îți vei satisface una dintre nevoi este atât de important încât se poate transforma în obsesie.
Celelalte animale sau ceilalți oameni, puternici, care au avut ceea ce tu nu ai avut, crezi că vor avea milă de tine și nu își vor satisface propriile nevoi?
Se înșeală acela care crede că viața nu e o luptă.
Căprioara știe dar riscă. Omul știe dar riscă.
Și dacă totuși există persoane care nu sunt dispuse să riște.
De ce să risc eu doar pentru a simți o secundă acea apă atât de lină, pură, rece, salvatoare și totodată capcană de inimi?
Îți zic eu de ce să riști, nu pentru că toți ceilali au făcut-o, nu e motiv suficient, sau pentru că așa e natura umană, ci pentru că dacă nu riști nu vei putea spune niciodată că ai supraviețuit. Ai trăit, poate, dar existența ta cea seacă nu a fost reținută. Ai supraviețuit, să știi, și tu vei ști că ai facut tot ce îți era la îndemână să guști din apa cea străvezie sau câteodată tulbure numită iubire. Merită…
7 iulie 2005