hai să ne dăm in cap cu pietre
ca să vedem
ce n-am văzut
cu inima
si ochii mintii
in targul
care ne-a vandut...

hai să ne dăm in cap cu pietre
să-i ajutăm pe precupeți
să radă in rănile
pe care
le-om sangera
pe drum orbeti...

hai să ne dăm in cap cu pietre...
de ce să ne omoare ei,
să se injosească,
să regrete
ca sclavii lor
sunt Dumnezei?!!

poezie pe care am scris-o citind comentariul unui om suparat nevoie mare pe un alt om... si mie imi sunt dragi amandoi oamenii acestia, sunt frumosi in poezie... dar ce pacat ca le place jocul de-a aruncatul cu piatra in capul celuilalt...