Nu exista iubire decat acolo unde misterul este dintre cele mai de neincalcat praguri si acolo unde chiar ea este oferita de incalcari de principii si reguli.Dragostea este barbara si nicidecum civilizata sau politicoasa.Dintre toate sentimentele omenesti iubirea este cel mai violent si impulsiv dintre toate.Domina celelalte sentimente precum un drog cu scara larga de actiune asupra tuturor nervilor.Oamenii accepta subjugarea doar din partea iubirii si se lasa dusi de aceasta pana intr-acolo unde isi neaga propria lor existenta.Pana acolo unde sunt in stare de a-si anihila si reduce la nimic propriile lor vieti si existente...!Este umitor sa vezi oameni murind din iubire comitand suicid in ultima lor clipa de adevar intr-o ceata de o brutalitate nimicitoare!Iar asta nu denota decat abandonarea in iratiunea iubirii.In acea descurajare neintrecuta decat de haos in care te lepezi de tine pentru a subexista intr-o forta care te indoaie in onduirile sale complet neinteligibile.Incep sa cred ca asta ar putea fi menirea omului pasional!Sa sa arunce neconditionat intr-o valtoare de sentimente si sa duca o lupta pe viata si pe moarte cu ele pana ce unul iese invins si il urmeaza pe cel victorios pana la nimicire in ciclul acestuia acum devenit lege neindoielnica a firii sale.Ori iti contolezi sentimentele ori te lasi controlat de sentimente dar in nici un caz calea de mijloc.Aceea e tradatoare si murdara din cap si pana in picioare de lasitatea unui adevar incontrolabil.niciodata cand alegi calea de mijloc n-ai sa reusesti sa te multumesti pe tine si nici macar n-ai sa ai sansa de a fi tu insuti!