râdem zilele între două lingurițe de-argint
zahăr candel topesc amintirile
pe clape de pian
tot mai stins



îmi surâzi adormind privirea-n scrumieră
mă întreb când să răstorn
încruntată-ntre clipe
chemările vis



on etait bien
on se sentait seul au monde



Dumnezeu îți creează în treizeci și trei de oglinzi
alt chip de femeie
amintește-l în palme
necuprins






foto: D.C., "Apariție (2)", Eliad, 28 iulie 2005