daca anul trecut ma simteam ca ana lui manole, prinsa in zid, spunandu-si povesti ca sa treaca timpul mai usor, acum sunt insusi manole. sunt cel care ridica zidul. si tot ce ridic in timpul zilei se prabuseste noaptea, dragul meu. poate ca ai dreptate. tu nu esti ana lui manole.
te-as zidi in mine, dar tu nu vrei sa-ti lasi aiurea nici macar o picatura de sange, dragul meu. si nici nu stii sa vizezi atat de departe si atat de adanc, te-ai plictisi o vesnicie in sufletul meu.
si ma ridic in fiecare zi si cad in fiecare noapte, pana cand ?