Nu sunt incă verificată, se prea poate, devin indezirabilă, si nu stiu motivul...

Ce de prieteni credeam că am
dincolo de geam
în oaza aia
numită poezie
de unde mă simt
uneori zburată
dincoace
de gratiile cotidiene
unde lumea trăiește
libertatea pe pâine
zburdândă prin colivie,
atârnată de lanț
puțin scurt, puțin lung
înconjurată de-un șanț
puțin înalt, puțin adânc...
Ce de prieteni nu am
si ce de toamnă
o să mă înghită
cu fulgi nezburați
nicăieri
dinspre maine inspre ieri....