fumul albastru ce-mi iese pe nări
ochii sfârcuri stinse în soare
sunt dragonul din paharul cu bere
gest constant adâncit în scrumieră
oameni viermuiesc
pe aceleași canapele
în buzunar zac nouăș-pe-lei
speranța zilei de mâine
uscată
de aceleași rânjete
icnetele morilor de vânt
în podul palmei
Mâine-o femeie necunoscută

È™(o)aptiÈ™-pe-ani
media la dorință-neîncheiată