De câteva zile, mii de coloane negre de neliniște îmi invadează calea. Mă sufocă singurătatea. De ieri se află în același loc - acolo unde ard necontenit flăcări albe, uneori vișinii...

Din când în când îmi aduc aminte de clinchetul ploii în care ne veseleam noi doi la porțile neființei. Era o ploaie caldă... Dar asemenea tuturor ploilor ce nu sunt ale mele, a lăsat bălți la rădăcinile copacilor...

Până la urmă și ploaia s-a rușinat. S-o fi rușinat de norii străini...? sau de coloanele negre...?