știi artificiile alea chinezești? care explodează așa, haotic?
cam așa te văd.
o scânteie care sare de colo colo, frumoasă în esența ei de lumină, dar care frige al naibii pe ăla de-ar întinde palmele s-o prindă.
pentru că e foarte greu de înțeles că rostul ei pe lume e să lumineze așa și nu altfel.
nu poți să o pui în felinar și nici la farul de la bicicletă.
dar poți să o admiri toată noaptea dacă o lași liberă. chiar și ziua, daca nu e prea obosită.
dacă rostul e să luminezi frumos, află condițiile în care ți-ai spus că vei face asta.
uită viitorul și prezentul și caută în trecutul tău declarația de intenții.
de acolo poți să reconstruiești "eu vreau". de acolo de unde ai uitat.
sau începe direct cu "eu nu vreau".
dar nu cu amândouă deodată.
pentru că așa te vei consuma înainte de a mai dori cineva să-ți guste dansul de steluță în noapte.