Nu ºtiu
ce gurã ai sãrutat asearã când gura mea cãuta limbi ca sã-þi poatã vorbi;
ce trup ai îmbrãcat pe tine când trupul meu cãuta mãsura putinþei de a te continua.

Nu ºtiu
ce joc ai prins în tine când jocul meu se istovea în chinurile neputinþei de-a rãmâne;
ce inimã-ai hrãnit din palmã când inima mea bãtea bolnavã de tine.

Nu ºtiu
ce ai iubit asearã când încã mai voiam sã-þi fiu...

... a nu stiu câta oarã când nu ºtiu...