Te-am lăsat să pleci . Nici nu te-ai obosit să mai închizi ușa, nici nu te-a mai deranjat tăcerea mea. Am crezut pentru o clipă că îți pasă, că n-ai să fugi ca ultimul hoț. Dar, ai plecat, nici nu mai știu câte ore sunt de-atunci. Eu am rămas cu privirea pierdută-n golul dintre noi. N-am să înțeleg niciodată ce ți-a lipsit și n-am să mai cred niciodată în oameni. Ai avut tu grijă să simt asta. De câte ori ți-am cerut să nu pleci așa! Fericire, ai venit plutind și-ai plecat...