A trecut o altă zi...și clipa plecării se apropia atât de repedere încât nici nu putea măcar pentru o clipă să oprească timpul...
Știa insă că nimic din ce ar putea face nu ar schimba drumul pe care el trebuia să-l urmeze...
Nu putea plânge...și nu avea multe lacrimi...dar știa că o singură lacrimă dura câteva momente până cădea pe pământ lângă picioarele lui...mai pierdea clipe ce le-ar putea petrece cu bune si rele alături de el... Îsi dădea seama că va plati enorm pentru fiecare îmbrațișare și știa că va veni clipa în care fiecare privire în plus făcută acum va durea îngrozitor mâine...
Se trezi alături de el in crunta zi a plecării...cu cateva clipe inainte ca el să deschida ochii...îl privea bucuroasă de faptul că era incă lângă ea dar plină de regret amintindu-și că în interiorul ambalajului băiatului pe care-l iubește ,se ascunde acum un suflet de bărbat schimbat...puțin maturizat... Știa că în momentul în care îsi deschide ochii o va face poate pentru ultima data...L-a atins pe obraz... S-a aplecat asupra trupului său sărutându-i buzele pe care le dorise de atâta vreme cu orice preț.
Și-a ridicat privirea ..cuprinzand-o în întuneric privirea ochilor negrii...confuzi...
Își dorea să rămână dar îl impiedica să-și urmeze visul... Trebuia ca ea să accepte asta... Tăcea...și scria pe o foaie de hârtie puțin ingălbenită fragmente neînsemnate...și mâna lui a cuprins-o...însă era o atingere atât de indiferenta acum... S-a intors spre el și l-a sarutat profund... Știau amandoi că momentul acesta putea însemna ultima atingere a celor ce au fost cândva doi copii inconstienți,îndrăgostiți nebunește,care au crescut alături dar totuși departe unul de celălalt.

Erau schimbați... Maturi...și aproape fără sentimente... Plăcerea fizică însă i-a mai apropiat încă o dată...
Se țineau îmbrațișatți...dar cu gândul în cine știe ce parte...ce amintiri...
Pentru câteva secunde privirile se căutau găsindu-și un minut comun...fără sunet... Ea privea spre ardoarea ochiilor negrii care nu mai vedeau decât o altă 'ea' plină de ură,răzbunatoare si o obișnuință plictisitoare...
Avea două gene căzute pe obrazul drept...s-a gândit să-i spuna..să-i prindă genele-ntre degete și să-i spună că are dreptul la două dorințe...dar nu...nu avea rost... Știa că nici una din ele nu o mai cuprindeau pe ea...nu avea să facă parte din visul lui de viitor... Acum era doar cineva-ntre ceilalți... Nici o excepție...nimic special nu se mai ascundeau in spatele ochiilor schimbători pentru el... poate doar bucle blonde...


[J.D.]
iunie '09