Ne încântă "evoluția", dar, de multe ori, ne înspăimântă "ireversibilul" și, împreună, fac parte din aceeași taină: timpul... și, până când nu vom ajunge să-i bem licoarea din cupă de Y, spațiul pe care-l ocupă în trecătoarea noastră viață ne va sufoca și ultima celulă, iar veșnicia nu va rămâne decât o iluzie, care nu va trece niciodată...

(În urma unui monolog cu farmacistul din colțul străzii cu tei, unde e și o trecere de pietoni... altfel, nu înțeleg de ce m-a întrebat dacă am asigurare privată, pentru medicamente și viață... eu i-am raspuns: nu am ajuns înca la Piramide. Apoi, eu am plecat cu decizia luată, el a rămas pe mai departe în colțul străzii, pe trecerea de pietoni... nici "(pe)trecerea" asta n-o înteleg... pe acolo nu trece nicio mașină... doar, din când în când, câte un biciclist care nu se asigură).

Acestea se petreceau ieri seară...

Azi, am scris toate documentele în limba română. Poate nu-i o întâmplare că erau mai multe cifre decât litere care, într-o combinație ireversibilă, să asigure cuvintelor o stabilitate in frază. Nimeni n-a observat. Încă!... Omul se simte mai în siguranță când face socoteli, într-un aranjament pe coloane, iar rezultatul să fie pozitiv, să aducă ceva profit...