Totul în viață pare atât de fragil,
atât de trecător și atât de complicat...
În fiecare zi răsare pe cerul zugrăvit de stele
aceeași lună, același soare, aceiași nori.
Fragmente din mine plutesc și fug
prin aer către tine, aceeași copilă de ieri.
Vise mă fac să trăiesc mai mult,
mai ușor, mai fericit, mai simplu...
Cuvinte spuse în șoaptă se aud
în ecoul zilei, în tăcerea nopții.
Imagini, ore, secunde petrecute împreună
au trecut pe lângă noi, au zburat departe.
Nostalgia florilor de Mai mă atinge,
mă sărută, mă cuprinde în vraja sa.
O ironie fină este întreaga viață
cu toate poveștile ei atât de fragile,
atât de trecătoare și atât de complicate...