Mama,tata m-a mintit .A spus ca ma va suna si nu m-a sunat.Mama,tata a mintit. A spus ca va veni si nu a venit.Mama,tata m-a mintit.Iar mama ce sa-i mai raspunda?Copilul a crescut.Si poate sa puna intrebari.Poate sa se exprime. Pana mai deunazi era una si aceeasi fiinta cu mama lui.De fapt gresesc.Doua fiinte imparteau acelasi corp.Nu. Gresesc iarasi.O fiinta daruise o parte din trupul ei alteia pentru a se dezvolta.Si intre ei s-a creat o legatura magica si indestructibila.Dupa o perioada, o pereche de ochi mici si negri isi gaseau linistea doar cand cei verzi erau aproape.Sau cand o voce bine cunoscuta ii soptea la ureche cuvinte de dragoste,iar doua brate puternice ii alungau temerile primilor pasi.Din cand in cand apare o figura.Noua si totusi veche.De ce toata lumea spune tata?Ce este tata?Tata parca ar fi un tren.Mereu pe drum,opreste in cate o gara si apoi dispare.Spre alta gara.Numai ca eu ,copilul tau,nu sunt un vagon.Si atunci tu tata de ce esti tren?Iar daca tot m-a harazit Dumnezeu sa fiu copilul unui tren ,de ce al unuia mereu in intarziere?
Tata, nici bagaj nu sunt.Sunt copilul tau.Si sufletul ma doare.De dor.Si ii spun mamei ca mi-e dor .De tine tata.De ce se intuneca privirea mamei ,tata?Taticule,nu sunt catelul de plus de pe noptiera ta.Cel prafuit.Sunt eu ,copilul tau.Si am nevoie de tine. Am nevoie sa-ti aud glasul si sa ma imbratisezi.Si sa joci fotbal cu mine.Si...sa facem gratar.A,sa nu uitam sa ne jucam si cu masinutele.De maine tata... voi fi prea mare.