Alunec din nou in strigăt. Epidermă impinsă in pătrate si cercuri codate. Lângă salcâm se naste o nouă dimineața, distribuita astfel incât sa umple golul fiecărei iubiri visate. Începe să burnițeze cu scărtâit de mobila veche. Cândva vie acum resemnata. Coaste muscă din zid si din degete inghețate in minciună. O formă de incizie in Dumnezeu si de tunel. Înainte de a crede am deprins nasterea visului si lucrul cu lumina. Sunt calm ca amplitudinea unui pendul ancorat într-un timp infestat. Pandemia unui virus conectat la așteptare.