"M-am suit pe scenă și parcă eram acolo de când lumea..."




Unul dintre simbolurile scenei artistice românești, Gheorghe Dinică, a încetat din viață la vârsta de 75 de ani. Artistul va fi înmormântat vineri, pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu, iar înainte de funeralii , trupul artistului va fi depus în foaierul Teatrului Național, cel mai probabil vineri dimineața, astfel încât publicul să îi poată aduce îndrăgitului actor un ultim omagiu, potrivit reprezentanților teatrului. Având la activ peste 60 de filme și piese montate în teatrele Bucureștiului, Gheorghe Dinică este cu certitudine unul dintre cei mai valoroși artiști români din toate timpurile. Acesta a fost distins cu nouă premii, printre care și unul pentru întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF). În 1999, a fost recompensat și cu Premiul de Excelență al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC).



Gheorghe Dinică a debutat în cariera de actor în 1963 în "Străinul" lui Mihai Iacob, pe un scenariu de Titus Popovici. După acest episode au urmat peste 60 de filme, marele actor român punându-se excellent în valoare mai cu seamă în rolurile negative. Printre altele trebuie amintite titluri precum: “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1971), "Osânda" (1976), "Prin cenușa imperiului" (1976), "Concurs" (1982), "Cel mai iubit dintre pământeni" (1992), "Patul conjugal" (1992) sau "După-amiaza unui torționar" (2001). De asemenea, intrate deja în istorie sunt și rolurile însă Lăscărică și Paraipan din seria de filme polițiste regizată de Sergiu Nicolaescu. A făcut și comedie, cu la fel de mult succes, fiind de neuitat pentru "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982), "Secretul lui Bachus (1984), "Secretul lui Nemesis" (1986), "Cuibul de viespi" (1987), "Crucea de Piatră" (1993) și Filantropica (2001). Întreaga biografie poate fi văzută pe site-ul personal al artistului: http://www.gheorghedinica.ro/.


“Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje...Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala. Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea”. Gheorghe Dinică

source: irregular.voxph.org